Tentaculele timpului chinuit
De generații tot mai libere
Se înalță spre uscat,
Spre aduceri aminte.
Sirene tot mai fermecătoare
Te ademenesc ușor
Într-o văgăună rece
A amintirilor ce dor,
Iar tu, marinar vestit,
Îţi găsești sfârșitul,
Fiind mâncat de timp.
Oamenii mor când nu mai au ce să-și amintească, iar timpul se plictisește să se joace cu ei.
-citat propriu.
(nu știu dacă asta am vrut, dar rămâne ca un prim citat al meu)
