Emoțiile unui suflet albastru

Furtuna și ploaia

Eu eram furtuna ta,
Fulgeram și nu te lăsam
Să dormi la noapte.
Ploaia te uda mereu,
Cerul mohorât plângea.
De vină eram eu,
Conștiința ta.
Dar într-o zi te-am lăsat în pace,
Liniștit la locul tău.
Mi-ai spus că plângi
Căci am dispărut eu.