Tremurau raze ale lunii,
Încrețite de-ntuneric.
Plângeau în hohote salcâmii
Prin cimitire nou-născute.
Cruci de lemn păreau distorsionate,
Îndoite de moșul genelor murdare,
În pământuri putrezite.
Se scutură bocitoare
De parfum de nebunie.
Unde l-oi duce, Doamne?
Rămâi măcar puțin cu mine...
Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum