Regretul e calea spre lumină,
Durerea te inspiră,
Iar valurile mării
Te cheamă în surdină
Spre infinit de existență.
Iar lacrimile se transformă,
Încet, încet,
În stele căzătoare
Ale unui cer
Plin de mistere
Și întuneric
Pe care doar tu îl știi,
Tu îl cunoști,
Tu îl săruți,
Cu el te contopești.
Ea e cerul,
Și tu ești marea.
Te săruți cu infinitul,
Atingând moartea.
