Ai putea și tu odată
Să-mi fi cer de nestemate,
Nu o gaură neagră
În care să mă adâncesc
În drum spre soare.
Ai putea să-mi arăți putere,
Stând drept ca un copac
Și plângând în tăcere
Cum și stelele o fac.
Ai putea să rămâi un tei
Ce se ţine sprijinit
De-o ramură de sentimente
Pentru a mă ocroti.
