Am scris atâtea rânduri,
Strigând după ajutor.
Am încercat să urc
Pe-un deal al fericirii,
Schițând versuri fără sens,
Cu cerneală în peniță.
Și-am reușit să zâmbesc,
Uitând de întuneric.
Oare cu ce rănesc
De mi-e mereu frică
Și mă întristez?
