Am fost eu și-un frate,
Eram noi, amândoi.
Dar într-o zi a plecat la vânătoare,
Iar de-atunci tot dus a fost.
Am întrebat păduri întunecate
Dacă soarele nu le-a ajuns,
Mi-au răspuns tremurătoare
Că soarele nu este bun.
Râuri strani și pusti,
Le-am zăpăcit cu tine,
Nu te-am auzit în gând,
Nu te-am zărit în minte.
Iar corpul meu uscat,
Ca o afină putrezită,
Te-a așteptat în zadar,
Veșteșindu-se prin grădină.
