Mi-ai povestit odată
Cum îţi place să desenezi,
Dar niciodată
Nu mi-ai spus ce pânză folosești.
Dacă știam că pictezi
Pe albă piele vie,
Îţi luam eu ciobul din mână,
Să te fac să folosești hârtie.
Dacă mi-ai fi zis mai înainte
De criticii materialului tău
Pe care ai început rapid
Să schiţezi povestea vieții tale,
Te-aș fi oprit la timp,
Ca acum să desenezi tablouri, nu moarte.
Dedic această poezie persoanelor ce stau alături de celelalte care au probleme, sunt judecate sau pur și simplu sunt supuse unui tratament urât din partea celorlalți oameni.
