Noi suntem copacii
Vremurilor abia venite.
Cu cât mai mari ne sunt crengile,
Unii le taie fără știre.
Când suntem mici de înălțime,
Voi ne luați și ne separați.
Ne plantați pe la câmpie,
Printre brazi,
Iar ei ne fură
Razele de lumină.
Înflorim din an în an,
Dar voi ne rupeți florile,
Căci sunt frumoase,
Dar ne furați și fructele.
Aveți grijă de copacii voștri,
Abia născuți sau mai bătrâni.
Creșteți arborii spre glorie,
Nu-i lăsați plângând.
