Cerul e atât de mare,
Iar vopseaua aurie
Plânge de-a lungul
Albastrului adânc.
Luna strălucește în surdină,
Lăcrimând cristaline
Povești de dragoste
Cu adolescenți rebeli,
Îndrăgostiți din tristețe.
Rezemat de un perete,
Cu o sticlă de Cola în mână,
Probabil sunt doar un lup
Ce s-a îndrăgostit de-o lună
Și îi cântă în fiecare seară
Povești de noapte bună
Iar ea, tăcută,
Se oglindește obosită
Într-o mare de flori,
Printre care ești și tu.
