I Hate People | FINALIZATĂ

Capitolul 3

În secunda următoare acesta m-a pus la pământ.M-a întors cu fața la el și a rânjit.

-Ești o scumpă!Nu m-ai turnat...Dar eu mă voi ține de cuvânt.

Din buzunarul hanoracului a scos un cuțit pe care mi la pus la gât.Acesta a început să mi-l apese pe gat până a țâșnit sânge pe față lui.Râdea de suferința mea și continua să facă asta.

-Lasă-mă...În..Pace!Te rog...Nu voi spune nimănui că exiști...Promit...Te rog..
-De ce mă rogi?Sunt un criminal fără sentimente.
-Ba nu...Fiecare are sentimente...Chiar și tu.

În secunda aceea s-a ridicat de pe mine și s-a așezat pe o bancă.Eu m-am ridicat de jos și m-am dus în fața lui cu capul plecat.

-Chiar dacă ucizi oameni ai un motiv...Nu?
-Chiar crezi că aș avea unul?
-Da.Adică toți avem motive...
-Eu nu am.Și nu o să stau ca prostul și o să ascult un om.

M-a trântit de beton și m-a luat de gât dându-mă cu capul de sol de câteva ori.

-EU NU AM SENTIMENTE.AI AUZIT?NU VOI AVEA MAI ALES PENTRU VOI OAMENII.

Mi-am pus mâinile pe încheieturile sale și îl tot împinge-am,dar degeaba.Nu înceta.

-ACUM CREZI CĂ AM SENTIMENTE?MAI CREZI ASTA?

Simțeam că mor.Capul mă durea îngrozitor.Vederea îmi era neclară.De-abia mai vedeam.Am închis ochii în speranța că voi putea muri sau măcar că voi uita de durere.....
.....

M-am trezit într-un pat de spital.M-am ridicat în șezut și mi-am pus mâinile la ceafă.Avea un bandaj pe cap.Mă durea îngrozitor.

Pe ușă a intrat un doctor.

-Te-ai trezit?Cum te simți?
-Ăm...Bine..Cred.Ce s-a întâmplat?
-O femeie te-a găsit inconștientă pe trotuar zăcând într-o baltă de sânge.
-A..Da..Îmi amintesc..
-Dar ce ai pățit la cap?
-Ăm..Mi s-a făcut rău și am căzut..
-Dar nu cred că aveai să te rănești în halul ăsta încât să ți se spargă capul atât de tare.N-avea cum..
-Dar așa a fost...

Doctorul a oftat și a ieșit din cameră.M-am ridicat din pat și m-am dus spre geam.L-am văzut din nou.Am tras aer în piept și am fugit în baie.M-am spălat pe față și m-am uitat în oglinda pe care scria cu sânge "Go to sleep".

M-am întors și l-am văzut.Era în fața mea.Am rămas fără suflare.

-Ce...
-Ce caut aici?Am venit să văd dacă crezi că mai am sentimente.Ce zici?Mai am?

M-am uitat la el timp de câteva secunde.Nu am spus nimic.Nu puteam.

-Unde îți e familia?
-Nu am așa ceva...
-Ce păcat....Deci nu va plânge nimeni după tine,nu?

Am auzit ușa de la intrare deschizându-se.L-am văzut pe doctor cum stătea în pragul ușii și mă privea...Confuz.

-Domnisoară,cu cine vorbești?
-Cu băiatul....A....Acesta...

Nu mai era nimeni.Oglinda era curată.Ce se întâmpla cu mine?Nu puteam să îmi explic ce s-a întâmplat.

-Cred că ar fi bine să mai rămâi aici.
-Nu.Eu vreau să plec acasă.
-Dar nu poți pleca.
-Dar vreau să plec acasă.
-Nu vei pleca.Vei rămâne.

Am oftat și m-am așezat din nou pe pat.M-am întins și am închis ochii...
....

Abia ce m-an trezit și am observat că era noapte.Ușa de la intrare s-a deschis și pe ea a intrat acel băiat din nou.

-Deja m-am obișnuit să tot apari și să dispari.
-Și eu m-am obișnuit cu frica ta..

M-am ridicat de pe pat și am deschis geamul.Mă uitam la pădure.

-Ști ce îmi place să văd?

M-am uitat la el speriată.

-Oameni cum suferă și ard.

De la spate a scos o sticlă de înălbitor și o brichetă.A turnat sticla înălbitor pe mine,a aprins bricheta și a aruncat-o pe mine.
Am început să urlu și să mă zbat.Mă trăgeam de păr.Acesta râdea.Apoi apă.Turnase apă pe mine.Aceasta mă făcea să mă mai liniștesc..

-Ce față frumoasă ai!

Mi-a întins o oglindă.M-am uitat în ea și aveam carne vie.Eram speriată.Așa de speriată încât am leșinat....