Capitolul 5

827 71 5
                                    


S-a ridicat și m-a împins în perete.A rânjit și după și-a întors capul în cealaltă parte.

-Ești..Ești bine?
-Da....

Mi-a luat mâna și mi-a pus-o pe cuțitul său.A îndreptat cuțitul spre pieptul său și a așteptat.

-Uite,ucide-mă.Scapă planeta de un ucigaș fără milă.Unul care ucide din plăcere.

Am înghițit în sec și l-am privit în ochi.Avea ochii roșii de la plâns.

-Nu vreau să...
-Sunt sigur că vei suna la poliție.Mă vei turna..
-Dacă nu am făcut-o până acum nu o voi mai face...Nu pot...
-Ucide-mă.
-Nu pot....
-De ce?
-Nu pot să te ucid pentru că îmi e frică.
-Nu cer milă....ucide-mă.
-Nu vreau să te ucid.

Am aruncat cuțitul în perete și am căzut jos plângând.S-a așezat lângă mine și m-a privit în ochi.Mi-am șters lacrimile și m-am uitat la el.

-Nu ești ca celelalte persoane...Ești... Dacă era alt om mă ucidea...
-Eu nu sunt ca ceilalți....
-Observ.....Vreau să spun...

Când să spună ceva am auzit o bătaie puternică în ușa de la intrare.M-am dus și m-am uitat pe vizor..Era poliția.Ce era de făcut....Ce trebuia să fac?

Am luat cadavrul și l-am ascuns în baie.Am curățat podeaua și după am descuiat ușa.

-Bună ziua.Dumneata ești Sasha?
-Da..Eu sunt!
-Pot intra?
-Nu.Ce doriți?
-Aș vrea să vă spun dacă l-ați văzut.

Și din nou acea poză.Am tras cu coada ochiului să văd dacă a rămas în casă.L-am văzut...În capul scărilor.Am ieșit din casă și am închis ușa pentru ca polițistul să nu îl vadă.

-Deci?L-ai văzut?
-Nu...Habar n-am cine e..
-E un criminal renumit...E cel mai rău dintre toți...E un criminal cu sânge rece fără pic de sentimente,e un animal.
-Nu,nu l-am văzut...
-Dacă îl vezi să ne suni.Îl vom ucide...nu îi putem permite să trăiască.
-E o pedeapsă cam dură.
-Dar e singura cale. În fine scuzați-mă că v-am deranjat.
-Nu e nici o problemă.La revedere.
-La revedere.

Am intrat în casă și l-am văzut stând pe canapea băgându-și cuțitul în încheietură de nenumărate ori.

-C...Ce faci acolo?
-Sunt un animal....Sunt un monstru...Sunt un gunoi......Sunt...Sunt...sunt un eșec...Nu pot să mai fac asta...Dacă mor nu cred că cineva îmi va duce dorul....Vreau să mor...Animalul de Jeff să moară..
-Dar eu îți voi duce dorul...
-Ți-am dat foc,te-am tăiat,te-am băgat în spital,te-am făcut să înnebunești și tu tot nu mă urăști?
-Nu...
-De ce?

Î-am luat ușor cuțitul din mână și l-am pus pe masă.

-Pentru că nu simt nevoia de a te urî.Te accept așa cum ești.Nimeni și nimic nu îmi va schimba părerea despre tine...
-Care?Că sunt un monstru?Un animal?Un gunoi?Un neisprăvit?
-Nu.Nu ești un monstru,nu ești cum te crezi tu...Nu ești diferit deloc ești special.Atâta tot..

L-am luat în brațe și am rămas așa ceva până ce mi-a răspuns și el la îmbrățișare.

-Eu sunt Sasha..
-Eu sunt Jeff....Jeff the killer...
-Mă bucur să te cunosc Jeff..
-Și eu Sasha..

Am rămas uitându-mă la el minute în șir.Nu mi se mai părea a fi rău.Mi se părea normal.

-Vrei să mănânci ceva?
-Nu îmi e foame...Am mâncat acum două zile...

Am oftat și m-am dus la bucătărie.Acesta a venit după mine.Am făcut două sandvișuri.Unul pentru el și unul pentru mine.

-Uite!
-Mersi...Chiar vrei să mănânci la masă cu unul ca mine?
-Da...De ce nu?
-Nu ți se pare scârbos?Adică îmi iese mâncarea din gură...Voiam să zic tăietură....
-Nu..Nu mi se pare a fi scârbos.E scârbos doar dacă vrei să pară scârbos...

A chicotit și a început să mănânce.Avea dreptate îi cădea mâncare printre dinți.Dar tot nu mi se părea scârbos.După ce am terminat de mâncat acesta a vrut să plece.

-Unde vei dormi?
-Ăm...Pe...Străzi...Sau în casele victimelor mele...Nu prea dorm..
-În seara asta vei dormi aici.Uite dacă vrei poți dormi în camera mea eu voi dormi pe canapea...
-Nu...Dormi tu sus...Eu dorm aici..
-Fie cum vrei.Dar stai să îți aduc o pătură și o pernă.

Am urcat sus și i-am adus o pernă și o pătură.

-Noapte buna Jeff!
-Noapte buna Sasha..

Am urcat sus și m-am schimbat în cămașa mea de noapte.M-am pus pe pat și am adormit.

M-am trezit la miezul nopții și am coborât jos să văd ce face Jeff.Am mers în living iar acesta dormea.I se vedea doar albul ochilor deoarece nu avea pleoape.M-am uitat la el până ce am adormit pe pieptul său....

I Hate People | FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum