I Hate People | FINALIZATĂ

Capitolul 4

M-am trezit în casa mea pe canapea.Langă mine era o femeie.Aceasta s-a uitat la mine și a zis:

-Ești bine?
-Fața mea....

Mi-a întins o oglindă și m-am uitat în ea.Aveam fata albă.Nici urmă ce carne...Nimic.

-E albă...
-Da.Doctorii au făcut tot posibilului să te facă normală.Dar fața tot albă o să îți rămână.
-Dar tu cine ești?
-M-au trimis de la spital.Am auzit că nu ai familie și m-am gândit că aș putea să stau câteva zile cu tine pentru a te recupera....Înțelegi?
-Da...

M-am ridicat și din pat și am mers în bucătărie.Biletul din prima seară era tot acolo.L-am luat și l-am deschis.Nu era nimic scris pe el.L-am aruncat în coșul de gunoi și m-am așezat pe scaun.Am auzit un țipăt venind din living.

M-am ridicat de pe scaun și am luat-o spre living.Acea femeie...Era jos.Într-o baltă de sânge.Peste ea era acel băiat.Mă privea.Era era plin de sânge.Am luat telefonul mobil și am fugit sus în baie.Acesta a luat-o după mine.

M-am așezat jos pe gresie începând să plâng și să încerc să formez numărul de telefon al poliției.

-DESCHIDE UȘA!NU TE POTI ASCUNDE MEREU!TOT TE VOI UCIDE.

Am încuiat ușa și m-am îndepărtat de ea.M-am așezat jos și mi-am pus mâinile în cap plângând.Nu puteam suna la poliție.Nu voiam să îl prindă polițiștii.Voiam să îl conving să mă lase în pace.

Apoi bătăile au încetat.L-am auzit cum s-a trântit jos pe podea.M-am dus spre ușă și m-am pus jos cu spatele la ea.

-Ști...Mă gândeam că te pot ajuta cumva...
-Cum?Sunt nebun... Ucigaș,criminal..Nu vreau să ajut sau să fiu ajutat.Urăsc oamenii.
-Ce te-a făcut să îi urăști?
-Nu cred că te prea preocupă.Vrei doar să tragi de timp că să poți suna la poliție,nu?
-Nu...Uite...

I-am dat telefonul sub ușă.Am auzit un mic râset.

-Deci?...De ce urăști oamenii?
-Nu știu...Nu ai tu timp de așa ceva..
-Ba da...Am..Oricum nu pot pleca...
-Păi...Eram un tip normal...Aveam un frate...O mama,un tată...Aveam o familie...Ști?Și...Într-o zi am mers cu fratele meu..Liu.Prin oraș...Acolo niște băieți s-au luat de noi...Ne-au bătut...Dar unul avea un cuțit...i l-am smuls din mână și l-am înjunghiat...Apoi m-am speriat și am fugit acasă...Seara a venit poliția la noi acasă...Iar Liu...Fratele meu mai mare...Preferatul familiei...A luat totul asupra lui...Polițiștii l-au arestat și i-au dat 2 ani de închisoare....după acei 2 ani am fost invitați în vecini la o petrecere...Acolo erau și acei nătărăi...Am vrut să plec dar nu am reușit...M-au tras în baie după ei și m-au împins în perete unde mi-a căzut o sticlă de înălbitor în cap....Au râs....După unu mi-a dat foc....După 2 săptămâni m-am trezit din comă...Cu fața ca a ta...m-am întors acasă...Mi-am ars pleoapele....Mi-am tăiat gura în formă de zâmbet...Plângeam.. Râdeam.. înnebunisem...Mama a venit în baie să vadă ce se întâmplă...Și când m-a văzut a început să plângă...Am întrebat-o dacă sunt frumos....Și a fugit...M-am enervat și i-am ucis...Pe toți...Mai ales le fraierul' de Liu...Preferatul lor...

Îl auzeam cum suspina..Cum plângea.Îmi părea rău pentru el..

-Îmi pare rău pentru tine...Dar nu toți oamenii sunt la fel...
-Ba da...Toți...Toți îmi vor moartea...
-Păi..Și tu le-o vrei lor...
-Nu înțelegi..
-Ai dreptate nu înțeleg....Dar ai și tu dreptate.Ai bucățica ta de treptate.Cu toți avem una.

Mi-am băgat mâna sub ușă și am atins-o pe a lui.Amândoi plângeam.Avea mâna rece.

-Tu...m....M-ai atins...
-Da...Te-am atins...
-Nu...Îți e frică....Că te voi ucide?
-Puțin....Dar nu vreau să te fac să te simți...
-Ca un monstru fără inimă...
-Da...Nu vreau să te simți așa...Nu ești...Ești doar speriat...Și....Confuz...
-De unde ști cum mă simt...
-Eu așa m-aș simți...

M-am ridicat în picioare și am descuiat ușa.L-am văzut stând jos...Pe gresie...S-a ridicat....