I Hate People | FINALIZATĂ

Capitolul 17

*după 5 luni*

Stăteam pe canapea și plângeam.Plângeam de dorul nesuferitului de Jeff.Îmi lipsea.Am decis să plec sus în camera mea dar Ben m-a prins de mână și m-a pus înapoi pe canapea.

-Sasha...îmi pare rău pentru tine...
-Jeff...

Plângeam fără oprire.

-Uite...Jeff va ieși repede din închisoare...
-Nu....nu va ieși ..
-Ba da...e Jeff...mereu va ieși...
-De data asta nu...nu...e doar un vis...

Ben mi-a luat bărbia între mâinile lui și m-a obligat să mă uit la el.

-Oricum ar fi,eu am câștigat teren...Jeff l-a pierdut.

Ben m-a tras într-un sărut foarte animalic.L-am împins și mi-am șters lacrimile.

-Nu pot fi cu tine...nu vreau....
-Tu ai spus că Jeff nu va mai ieși...adică gândește-te au trecut câteva luni...deci...nu va mai veni..

Am început să plâng și să suspin.Ben m-a luat în brațe strângându-mă la pieptul său.

-Eu te iubesc!Nu vreau să suferi...vreau doar să te fac să te simți mai bine...să te simți protejată...ști?
-Da...dar eu îl vreau pe Jeff...pe Jeff al meu..
-Shhh....Jeff e prins...e la închisoare.

Când să spun ceva pe ușa de la intrare intră tata foarte vesel cu o hârtie în mână.

-Sasha,Ben...Jeff..
-JEFF?A IEȘIT DE LA ÎNCHISOARE?
-Da..
-UNDE E?UNDE E TÂMPITUL MEU?
-Despre asta...El nu e la închisoare dar e la un spital...spitalul de nebuni...
-Ce?Vreau să îl văd...

Tata a încuviințat din cap și m-a luat de mână până în fața mașinii.

-Ben nu vine?
-Ben?

Acesta a urcat înaintea mea și nu mi-a spus nimic tot drumul.Am ajuns și în fața spitalului.Era ca unul normal.Am intrat înăuntru și am urcat până la ultimul etaj.Clădirea avea 5 etaje.

Am mers conduși de o asistentă până în dreptul ușii unde se afla Jeff.Am tras aer în piept și am deschis ușa.Am rămas mască.Jeff era lângă o fată blondă și aceasta îl ținea în brațe.

-Jeff...

Acesta s-a uitat la mine cu ochii în lacrimi.Am mers la el dar blonda nu mi-a permis să îl ating.

-Jeff nu poate atinge oameni...e prea nebun..
-Dar tu de ce dracu îl atingi?

Aceasta s-a ridicat de pe pat și a ieșit închizând ușa în urma ei.Jeff a vrut să se ridice dar era legat cu lanțuri de pat.

-Jeff?De ce?
-Voi ieși repede,promit!
-Sigur?
-Da...Jur..
-Jeff...

L-am luat în brațe și l-am sărutat pe buze.Acesta mi-a răspuns la sărut.M-am uitat la el cu ochii în lacrimi și cu un zâmbet pe față.

-Te iubesc tâmpitule!
-Și eu...nu te schimba prințesă.Rămâi așa...Nebuno..
-Așa voi face...voi ucide pentru tine...dacă nu,te voi scoate de aici cu mâna mea.
-Nu nebuno.Du-te acasă și stai cu Ben...sunt sigur că are grijă de tine.

M-am uitat la Ben care și-a dat ochii peste cap.Blonda s-a întors și mi-a înmânat un bilet.L-am deschis și am citit ce scria pe el:

"Îl voi ajuta în seara asta pe Jeff să iasă de aici.Nu mai spune nimănui.Nu vreau să se afle.O să îl ajut pentru relația ta cu el..dar după ce scapă fugiți.Unde găsiți cu ochii,dar nu în pădurea asta...altundeva, în alt oraș..."

Am zâmbit și aceasta m-a anunțat că va veni directorul spitalului și că ar trebui să plec.Am dat afirmativ din cap și am plecat.Înainte m-am uitat la Jeff și i-am făcut cu ochiul.

Când am ieșit din spital am simțit o prezență foarte ciudată.Am încercat să ignor acest sentiment dar m-am uitat în spate și am văzut o fată...care semăna cu artista mea preferată...Melanie Martinez.

Ben m-a prins de mână și m-a tras de mână.

-Ben?
-Taci și vino cu mine.
-Dar...
-Taci..

Ben m-a tras până în mijlocul pădurii.Acolo mi-a pus mâna pe talie și m-a tras într-un sărut foarte sălbatic.M-a trântit de copac și după mi-a pus mâinile deasupra capului.

"B...Ben...."
"Shh...nu te impacienta...va fi bine."

M-a sărutat pe gât până a ajuns la decolteul meu unde s-a oprit după m-a muscat de gât.

"Vei fi a mea..doar a mea... tâmpitul și idiotul de Jeff nu are dreptul să te mai atingă."
"OPREȘTE-TE..IDIOTULE..."

L-am împins cu piciorul și am vrut să fug dar m-a prins de mână și m-a trântit cu fața de copac.

Și-a apropiat buzele de urechea mea și m-a sărutat pe lobul urechii,după mi l-a prins cu gura și mi-a tras.

"Ben..Gata..."

Și-a plasat o mâna pe fundul meu și m-a mângâiat foarte încet dându-mi fiori pe șira spinării...