Capitolul 2

986 79 12
                                    


M-am ascuns sub pătură și am așteptat.Bătăile nu se mai terminau.Am mers și m-am uitat pe vizor.Același băiat.Dar acum era cu o fetiță mai mică lângă el.Una care plângea.

-Ori ieși ori o ucid.

Nu puteam ieși.Nu voiam.Mă putea ucide.

-Bine.Tu alegi.

Apoi acesta a decapitat-o și i-a lăsat trupul în fața ușii mele.M-am pus pe canapea și am început să îmi dau diferite filme.Dacă mă prindea?Eram ca și moartă.Nu.Trebuia să fac ceva.Casa mea era aproape de pădure.

M-am pus pe o parte și am încercat să dorm dar nu puteam.Bătăile nu încetau.Voiam să dispară odată.Dacă deschideam ușa riscam să mor.

Am ignorat complet bătăile și am adormit.

M-am trezit a doua zi la ora 7:23.M-am îmbrăcat mi-am luat rucsacul și am deschis ușa.Cadavrul era tot acolo.L-am luat și l-am aruncat în tufișuri.Am ieșit din curte și am mers spre liceu.Mă simțeam urmărită.M-am uitat înapoi și l-am văzut din nou.

Am luat-o la fugă pe stradă.Când m-am uitat și a doua oară dispăruse.

-Îmi pierd mințile.

Mi-am continuat drumul spre liceu.Am ajuns într-un final și acolo.Am intrat în clasă și am observat că am întârziat.

-Ăm.... Vă rog să mă scuzați...
-Intră.

Am intrat în clasă și m-am așezat în bancă.Cam pe la jumătatea orei mă uit pe geam și văd acel băiat cum îmi făcea cu mâna.Era plin de sânge.A pus mâna pe fereastră și a mânjit-o de sânge.

Mi-am pus mâinile în cap și am rămas așa.Când m-am mai uitat și a doua oară geamul era curat."Cred că înnebunesc" -mi-am zis.

Am pus capul pe bancă și am stat așa restul orei.În agonie și durere.Mă durea capul îngrozitor.Pauza nu dură mult că și începuse a doua oră.

Cam pe la și-un sfert din oră se aude o bătaie în ușă.Erau polițiști.Aceștia au intrat în clasă și ne-au arătat afișe cu poza unui criminal.Era băiatul pe care îl tot vedeam.Care mi-a rămas tipărit în minte.

-L-ați văzut?

Au trecut pe la fiecare bancă.Unul dintre ei a arătat cu degetul spre mine.

-Tu,vino puțin până afară.

Am ieșit pe hol și aceștia mi-au pus niște întrebări.

-L-ai văzut?

Nu am spus nimic.

-Uite.Nu îți va face nimic!Vom avea grijă să nu fi rănită.

Am dat din cap afirmativ.

-După ce termini orele te așteptăm la secția de poliție.Acolo vom lămuri lucrurile.Bine?

Am dat din cap afirmativ.Nu puteam spune nimic.M-am întors în clasă și m-am așezat în bancă.

După ore am plecat spre secția de poliție.Pe drum,pe magazine,pe stâlpi era poza lui.Am înghițit în sec și am auzit o voce.

-Chiar vrei să faci asta?

M-am uitat în spate, în stânga ,în dreapta nu era nimeni.Am cedat și mi-am continuat drumul.Am ajuns și în fața secției de poliție.Am intrat înăuntru și un polițist m-a dus într-o cameră care era izolată.

M-am așezat pe un scaun și am așteptat.Alt polițist a intrat intru cu o grămadă de poze.

-L-ai văzut?
-Da...
-Te-a amenințat?
-Nu...Nu mi-a făcut nimic..
-Ești sigură? Fetițo dacă l-ai văzut și el știe asta ești în mare pericol.Noi vrem doar să te ajutăm. Înțelgi?
-Da...Dar nu mi-a făcut nimic...Nici nu m-a văzut.
-Ești sigură?
-Da....Dar....E posibil să mi se fi părut doar...

Polițistul a încuviințat din cap și s-a ridicat.

-Vino!Te duc eu acasă.
-Nu mulțumesc.Mă descurc.

Am ieșit din poliție și am luat-o spre casă.Totul era pustiu.Toți erau în casele lor baricadați.Tot orașul era speriat.Am auzit niște pași venind din spate.M-am întors și am văzut o siluetă de baiat.Poate era tipul ăla...

Acesta s-a apropiat de mine în fugă.M-am speriat,mi-am aruncat rucsacul și am luat-o la fugă pe stradă.Plângând.Rugându-mă să nu mă ucidă.

-Mă va prinde,mă va prinde.Sunt terminată.

Am fugit până când am început să îi simt respirația aproape de ceafa mea. În următoarea secundă.....

I Hate People | FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum