Umbrele Nopții

Capitolul 19 - Familia Waldgreave

„Frații care trăiesc în bună armonie sunt mai tari decât orice fortăreață."
– Antisthenes

          Încă de când l-am cunoscut pe Nathan, știam că ascunde ceva. Nu știam ce, dar știam că o face. Însă nu m-aș fi gândit în veci la asta. Realitatea mi-a depășit așteptările. Sunt înghețată la pieptul lui și am inima cât un purice. Ochii negri ai Lissei sunt fixați asupra mea, ceea ce nu face decât să-mi amplifice teama. Vreau să fug, să ies naibii din casa asta cât încă mai am timp, dar sunt mult prea speriată pentru a mă mișca.

        Sora lui Nathan e o umbră a nopții!

        — Lissa! Cassy fuge spre sora ei, cuprinzându-i mâna pentru a o trage mai aproape de noi. Ea e Julie, prietena lui Nathan!

        Încerc să mă trag în spate pentru a-mi lua arcul de la ușă, dar Nathan îmi cuprinde mâna și mă întoarce din drum.

        — Lissa nu te va răni, Jules.

        Vreau să-l cred, chiar vreau, dar cum aș putea s-o fac? Vampirii sunt creaturi fără suflet, iar el mi-a ascuns adevărul despre sora lui în tot acest timp.

        — Mă bucur să te cunosc în sfârșit, Julie, îmi zice pe o tonalitate stinsă, întinzându-și palma către mine.

        Nu reușesc să mă adun pentru a-i răspunde cu aceeași politețe. Oricum nu știu ce aș putea să-i zic. Ar fi o minciună să spun „și eu". Nu știu dacă sunt, într-adevăr, bucuroasă să o cunosc. E vampir, pentru numele lui Dumnezeu!

        Înțelegând că nu am de gând să-i returnez gestul, Lissa își retrage mâna. Se întoarce cu fața spre ușa pe care a venit, iar în următoarea clipă, un alt membru al familiei își face apariția în încăpere. Chris, la fel de energic precum ultima dată când l-am văzut, începe să alerge spre noi.

        — Julie, chiar ai venit! exclamă la fel de entuziasmat precum sora lui geamănă.

        Cassy îl prinde de braț și îi face semn cu mâna că nu e cel mai potrivit moment.

        — Nu am vrut să te sperii, Julie, Lissa preia din nou cuvântul, întorcându-se cu fața spre mine. Nathan, mă voi duce s-o ajut pe mama în bucătărie, o voi anunța că ați ajuns, bine?

       Nathan încuviințează fără a-mi elibera mâna, crezând probabil că dacă o face, voi fugii spre ieșire – ceea ce probabil e adevărat. Când Lissa părăsește încăperea, îmi iau o gură de aer. Am impresia că am uitat până și să respir în ultimele minute. Sora lui Nathan e vampir. O să continui să-mi repet până când mintea mea va putea să proceseze asta.

        — Julie, ești bine? mă întreabă Cassy, privindu-mă cu îngrijorare.

        Nathan își mută atenția asupra fraților lui, eliberându-mi palma pentru a se putea apleca pe vine în fața lor.

        — E în regulă, puștilor, va fi bine. Lăsați-mă să vorbesc câteva clipe cu ea, OK?

        Cei doi încuviințează și se depărtează de noi. Nathan îmi face semn să-l urmez, iar pentru că sunt grăbită să scap de aici, îi dau ascultare. Am atât de multe întrebări, dar cuvintele refuză pur și simplu să-mi iasă pe gură. Parcă am uitat cum să vorbesc.

        Când ajungem la etaj, mă opresc în mijlocul coridorului, fapt ce îl determină să se întoarcă cu fața spre mine.

        — Ești bine?