Umbrele Nopții

Capitolul 29 - Patrula nopții

„Lupta este o condiţie a vieţii: viaţa încetează când se termină lupta." 
– Vissarion Belinski

          Au trecut deja două ore de când sunt la Mirabela împreună cu Lena și Kalista, în ciuda faptului că planificasem să găsesc o scuză și să plec imediat ce ajung. În timp ce ele sunt în living și poartă o discuție deloc interesantă, eu aștept ca popcornul să se facă în bucătărie. Casa Mirabelei este destul de mică, însă luând în considerare că stă singură, e mai mult decât perfectă.

        Când, într-un final, popcornul se face, îl pun în două boluri și mă întorc în living. Kalista și Lena stau pe păturile întinse pe jos, având în brațe perne pe care țin câte o foaie albă și un pix. Mirabela stă întinsă pe canapea și le dictează celor două ce să scrie, având privirea fixată spre tavan. Noaptea fetelor, au zis ele entuziasmate. Simt că sunt într-un episod jalnic dintr-un film cu adolescente. Trebuie să găsesc o scuză îndeajuns de bună pentru a scăpa de aici, rapid. Oftând adânc, înaintez în living.

        — Ce faceți? mă așez pe fotoliul din dreptul Mirabelei, încercând să par cu adevărat interesată de răspuns.

        — Îi planificăm ziua de naștere a iubitului tău, îmi răspunde Mirabela.

       — Ziua lui Warren? întreb surprinsă. Nu m-am deranjat vreodată să-l întreb pe ce dată s-a născut. Știu că are douăzeci de ani, dar nu l-am întrebat când urmează să facă douăzeci și unu, așa că această informație mă surprinde.

        — Șase martie, Julie, știu eu și abia dacă l-am văzut de două ori în viața mea! îmi reproșează Kalista.

        — Și la ce v-ați gândit?

        — Din moment ce este destul de cald, și sperăm să rămână așa până atunci, ar fi super să dăm o petrecere în pădure. Warren adoră campingurile, îmi răspunde Mirabela, făcându-mi cu ochiul.

       — Nu e periculos? O noaptea în pădure nu sună a ceva de aș mai face, comentez, trăgându-mi picioarele la piept când îmi amintesc de circumstanțele în care l-am cunoscut pe Nathan.

       Mirabela își afișează un zâmbet.

        — Nu e prima dată când facem asta, Julie. Vara trecută mergeam în camping în fiecare weekend. Desigur, vor apărea și umbre ale nopții, însă le putem omorî. Dacă îți este prea frică, stai lângă noi tot timpul, avem antrenamentele terminate și ne putem apăra.

        — Mă pot apăra și singură! răbufnesc, simțindu-mă ofensată de remarca ei.

        — Perfect, atunci rămâne stabilit! exclamă Lena. Singura problemă rămasă este lista de cumpărături. Avem bere fără alcool, chipsuri, carne pentru grătar, legume, farfurii și tot ce ține, însă parcă lipsește ceva...

        — Un tort? îmi ridic o sprânceană.

        — Tortul, exact! Lena notează grăbită pe foaie sugestia primită.

        Apuc un bol de popcorn de pe măsuță și mi-l așez în poală, începând să mănânc pe măsură ce stabilim mai multe detalii. După câteva minute, o bătaie în ușă ne determină să privim una spre alta. E încă lumină, așa că indiferent cine este, e om. Probabil tocmai din acest motiv Mirabela se ridică de pe canapea și merge spre ușă, deschizând-o rapid. Fără a saluta, Warren intră ca o furtună în încăpere și se îndreptă direct spre mine, în timp ce Lena și Kalista se chinuie să ascundă listele cu planificarea zilei sale de naștere.