Zeul infernului

(()) Capitolul 1 (())

           Interviul

Port o cămaşă albă sub un sacou negru, şi o fustă neagră scurtă, tipic de birou și nişte pantofi cu toc. Mi-a cam fost lene să îmi prind părul dar am un elastic la mine. Trag aer adânc în piept şi păşesc în interiorul firmei.

–Domnul Cristofer Dalton este aici? Sunt domnişoara Eve Cortez .

–Da, vă aşteaptă. Pe aici.

Mă simțeam ca Ana din Fifty shades of grey, ce ciudat. Ah Doamne ajută, de interviul ăsta depinde viața mea. Asistenta mă duce înăuntru şi îi şopteşte ceva la ureche şefului ei. Acesta îi face semn să plece.

–Să vedem pe cine a mai trimis John de data asta să mă spioneze. spune el şi se întoarce

Chicotesc şi pe fața lui apare un rânjet. În fața mea era un bărbat înalt şi impunător. Pot să jur că merge şi la sală.. O şuviță de păr mai sălbatică, îl deranjează. Cristofer îşi dă cu mâna prin păr, probabil şi-a dat seama de ce sunt aici. Iar ochii...Păi nu ştiu cum să-i descriu, sunt pur şi simplu minunați.

–Măi, măi... nu are gusturi rele moşul.

–Ăm...asta e camera potrivită ?

–Da drăguță, ştiu cine eşti.

–Ah bine, pentru că sunt o actriță proastă.

Râdem amândoi pun aparatul de înregistrat lângă noi şi încep cu întrebările, nu rupem contactul vizual decât atunci când le citesc.

–Asta e tot ? spune el la final

–Aşa se pare. zic eu oprind înregistrarea

–Of....tocmai acum când m-am obişnuit cu fața ta.

Mă îmbujorez, ochii aceia... ascundeau atât de multe secrete. Simțeam cum îmi intră în suflet. Încerc să rup contactul vizual dar nu pot, de parcă sunt hipnotizată.

–Asta e.... în viață nu primim mereu ce vrem. spun eu

–Eu mereu obțin ce vreau. spune el ridicând o sprânceană la mine cu subînțeles

–Regret dar trupul ăsta nu e de vânzare.

Ne bufneşte râsul pe amândoi din cauza situaţiei.

–Oh, nu ştiam că iubitul tău trebuie să te cumpere.

–Nu am iubit...tocmai am zis. Nu sunt de vânzare.

Se apropie de mine, iar eu din instinct mă dau înapoi până ajung lipită de uşă. Cristofer lasă o oarecare distanță între noi şi observ cum ochii lui mă analizează din cap până în picioare. Zâmbesc şi zic :

–Ştiu că îți place ce vezi dar am de lucru...tre să..plec. spun eu ca să scap

Acesta râde şi îmi spune :

–Desigur, eşti liberă să pleci oricând vrei.

Zâmbesc şi ies, sper ca nimeni nu observă cât de roşie sunt ! Awww ! Am să mor !! John te nenorocesc !Cristofer e al naibii de sexy ! Sa mori nu alta !

Intru în agenție şi mă duc fix în biroul şefului, îi las înregistrarea şi zic :

–Ok John ce dracu ?

Acesta râde :

–Să înțeleg că l-ai întâlnit pe Cristofer .

–Întâlnit e puțin spus... zic eu căzând pe gânduri

Oh Isuse, omul ăla e un zeu. Totul e atât de intens în jurul lui. Adică pe bune... Cum e posibil ca cineva să arate atât de bine?

–Eve ? Nu e un vis...e realitatea.

–Da... e deştept. Ştie să îşi ascundă urmele. Imediat ce am pornit înregistrarea a răspuns mecanic la întrebări...

–Cred că trebuie să stai mai aproape de el... să îi intri la suflet.

–Crezi că nu se va prinde? E un tip isteț.

–Eve....Ştim amândoi cât de pricepută eşti să te bagi sub pielea oamenilor. De aia te-am angajat de la bun început.

Oftez şi dau afirmativ din cap :

–Fie, o fac. Dar odată terminată treaba asta... aştept promovarea.

–Normal. Acum spor la treabă, începi de mâine.

–Ok şefu. spun eu şi ies

Am nevoie de tura mea de alergat, ce e în neregulă cu mine? De obicei nu sunt aşa atrasă de fizicul unui băiat.

Mă schimb în nişte pantaloni de trening din catifea, îmi leg părul la spate într-o coada înaltă şi încep să gonesc prin parc. Aerul proaspăt de dimineață încă persista în acest părculeț. Încercam să procesez ce tocmai s-a întâmplat. Ah şi acum mă îmbujorez când mă gândesc la el.

A trecut mult timp de când nu am mai simțit.... Ah....rămâi concentrată pe muncă ! Dau colțul şi mă izbesc de un băiat înalt, blond şi cu nişte ochi ca de cățeluş. Atât de adorabil ! Nu l-am mai văzut până acum.

–Scuze. spun eu

–Nici o problemă. zice acesta zâmbind

Într-un final ajung acasă şi caut ceva de ronțăit prin frigider, când simt cum ceva se lipeşte de piciorul meu.

–Of Oliver.... normal că mi-ai lipsit. spun eu zâmbind în timp ce mă uit la motanul meu

Îl ridic şi îi dau un pupic, iar acesta toarce fericit. Probabil îi e foame, of unde e bolul ăla... ah am uitat că l-am lăsat în sufragerie. Sunt atât de împrăştiată, numai muncă am în cap. Nu am timp de fantezii cu Cristofer, în plus o să mă urască imediat ce va descoperi adevărul.

Decid să îmi ignor sentimentele şi mă pun pe cercetat. Mă cuibăresc în pat şi caut pe telefon informații despre Cristofer. Se pare că el şi fratele lui au moştenit firma, dar tatăl lor îl prefera pe fratele lui Cristofer. Cu toate acestea el nu a arătat urme de gelozie vreodată. Interesant... Mă întreb..

Caut dacă cei doi au avut conflicte legate de o fată. Dar...nimic, doasar curat. Probabil din cauză că nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească de rău.

Oliver se cuibăreşte în poala mea şi începe să toarcă.

–Ştiu, mâncarea a fost bună nu-i aşa?

***miau***

Încep să râd şi îl mângâi..... o să continui căutarea mâine. Las oboseala să-mi pătrundă în tot corpul, închid ochii şi somnul mă trimite imediat pe alte meleaguri.

VA URMA
Hey guys 😁✌
Nu uitați de vot dacă vă place şi....aştept opiniile în privat sau mai jos fie ele bune sau rele.❤

(968 cuvinte)