Secrete sau adevăr?
Mă zbat să scap din strânsoarea mâinilor lui Ares însă în zadar. Acesta îmi pune o cârpă la gură şi simt cum o senzaţie puternică de somn îmi străfulgeră prin vene.
-Ai grijă la cap prințesă. spune el înainte să mă aşeze blând în portbagaj
Încerc să spun ceva însă tot ce îmi iese pe buze este litera ,, Z " apoi adorm.
****************
Trebuia să îmi dau seama. El era! De la bun început s-a infiltrat printre noi, de asta nu l-au detectat alarmele. Şi când te gândeşti că mie chiar mi-a plăcut de el. Îl considerasem mai amabil decât Hades. Asta să îmi fie învăţătură de minte. Bravo Eve! Nici acum nu şti că cei amabili vor mereu ceva în schimb!? Ahh! Cum am putut fi atât de proastă! Sigur... Mai mult ca sigur visul... Oh Doamne! Aia nu a fost Bunica.... Era el... Era Zeus...
Voiam să mă trezesc, voiam să fac puzzle-ul ăla stupid şi să mă întorc la viaţa mea normală! Nu mai puteam îndura personalitatea ascunsă a lui Hades, înşelătoriile lui Zeus! Moartea bunicilor mei din cauza lor...mi-au ucis până şi pisica..
Oare îi voi mai revedea vreodată?
Simt cum corpul meu îşi revine din starea de hibernare, lacrimile îmi udă obrajii. E doar vina mea.... De ce să dau vina pe alţii? Mi-am dorit să mă îmbogăţesc, ei bine...felicitări Eve! Eşti cea mai bogată fiinţă posibilă, trăieşti într-un portbagaj.
Şi apropo, de când te înjosești aşa mult în faţa unui bărbat? E timpul să revi la realitate. Iubirea va veni la timpul ei. Ce îţi e Hades ce îţi e Zeus?! Amândoi te folosesc pentru propriul lor scop!
Zeus opreşte maşina, iar afară aud nişte voci. Îmi împietresc inima, e de ajuns. Toată parada asta se încheie acum! Cu o ură de nedescris mă năpustesc asupra portbagajului, acesta dispărând în neantul albastru.
-Tu..!!!! spun şi mă reped spre Zeus
Revenise la forma lui iniţială. Îşi deschide braţele crezând că vreau să îl îmbrăţişez, însă când ajung în dreptul lui îl lovesc cu pumnii în pipet.
-Care e problema ta!??!?!? Te urăsc, te urăsc, te urăsc!!!! Dacă nu erai tu şi fratele tău bunicii mei ar trăi şi acum!!! Voi zeii! Înainte vă admiram! Vă detest! Pe toţi! Sunteţi nişte... Nişte......!!
Zeus se uită şocat la mine, cuvintele mele l-au străpuns precum un pumnal. Lovindu-l fix în inimă, asta dacă avea una. Faţa lui a căpătat o nuanţă atât de tristă.. dar văzând ca bufnesc în lacrimi le-a sters cu tandreţe. Punându-mă încă odată pe mine înaintea lui. Asta mi-a plăcut la el mereu. Era atât de bun... Prea bun ca să fie adevărat.
-Eve.... Eu..
Mă îmbrăţişează şi pentru o vreme îl las, cuvintele nu aveau rost acum. Doar îmbrăţişarea lui îmi putea reda pacea. Oh Zeus, de ce trebuie să fie aşa!? Preţ de câteva momente am vrut să cred că e real, că mă iubeşte. Că nu suntem într-un război de interese.
Însă amintindu-mi cum ma adus aici, ca pe ultima cârpă, mă trag din braţele lui otrăvite. Nu! Nu aveam nevoie de falsuri. Nu mai voiam sentimente false. De fapt, nu voiam să mai simt nimic! Pentru prima oară aveam ochii deschişi. Hades mă trata bine doar pentru puzzle, iar Zeus mă trata bine doar pentru a sta departe de puzzle. Ah, bărbaţii! Pardon... Trebuia să spun zei.. Dar nu sunt nici măcar atât.
-Eve.. Zeus încearcă să îmi spună ceva însă îşi coboară privirea apoi le face semn oamenilor lui să mă bage în maşină lângă el
-Luaţi-vă labele de pe mine! spun eu iritată
O parte din mine îl aştepta pe Hades, ăsta era momentul când el venea de obicei să mă salveze.
-Termină Eve! Nu vine! Te-a dat la schimb pentru cheia spre Olimp, pentru că ştia cât te preţuiesc.... Cât... Cât te iubesc! Asta voiai să afli?! ţipă el fixându-mă cu privirea
Nu! Nu era adevărat! E imposibil.. Rămân tăcută şi aştept... Însă Hades nu apare.
**********
Nu am mai schimbat nici o vorbă pe toată durata drumului. Nici măcar nu ne-am privit unul pe altul. Însă chiar înaite ca Zeus să parcheze maşina în faţa vilei sale mi-a zis :
-Erai sub o vraja Eve....te folosea.
Nu am mai putut răbda vocea aceea blândă şi prefăcută!
-Și tu eşti mai bun!? Arăţi masca asta de băiat bun tuturor, dar sufletul tău e mai putrezit decât al lui! Tu care pretinzi că eşti bun....ţi-ai izgonit propriul frate!......
Zeus îşi întoarce privirea de la mine.
-Care e problema?! Te deranjează adevărul ?
Zeus nu-mi răspunde, lucru ce mă duce pe culmea disperării.
-Răspunde-mi Bryan!
-Tu cum ai reacţiona dacă ai afla că fratele tău îi face ochi dulci ficei tale!? Nu ai face tot posibilul să îţi ţi copila în siguranţă Eve?! Spune-mi!? izbucneşte el aruncandu-mi flăcări din priviri
-C... Ce?!
Zeus iese din maşină fără alte explicaţii, lăsându-mă cu ochii în soare. Dar de ce mă mir? Hades era un afemeiat..am observat asta din prima clipă.... Totuşi... O parte din mine nu putea să creadă. Chiar dacă ma abandonat în favoarea Olimpului, chiar daca ma urât şi ma iubit în acelaşi timp, chiar dacă ma folosit... Tot nu puteam renunţa la el. Era o iubire toxică ce îmi măcina şi ultimul strop de viaţă din organism...
Mi-am şters ochii ce erau gata să lăcrimeze urmându-l pe Zeus înăuntru. L-am îmbrăţişat pe la spate :
-Îmi pare rău.
Îşi aşează palmele peste ale mele şi îmi zâmbeşte înţelegător, simt o înţepătură însă observând lacrimile ce îi poposiseră în ochi..decid să nu îi acord o aşa mare însemnătate.
Mi-a arătat camera mea apoi s-a făcut nevăzut spunând :
-Dacă ai nevoie de ceva întreabă-mă.
Mă cufund în cadă, meditând asupra a ceea ce îmi spusese Zeus. Nici nu îmi aduc aminte când m-am spălat ultima dată. Oare era posibil? Oh Doamne ai milă de mintea mea. Nu mai puteam răbda mult. Simţeam că înebunesc. Voiam să desluşesc acest mister şi să am timp să îmi jelesc bunicii. Încă sufeream..... Îmi era atât de greu să mă concentrez.... O stare de moleşeală ma cuprins pe măsură ce mă ridicam din cadă. De abia apuc să îmi înfăşor un prosop lung în jurul corpului şi simt cum genunchii îmi cedează. Mă sprijin de clanţă. Iar uşa se deschide...
-Eve!!!
E tot ce aud, apoi simt cum inima mea se opreşte din bătut. Apoi nimic, doar o mare linişte şi mult negru. Negru..... Nici o voce, nici un gând totul se opreşte...
-Vreţi next? Mânuţa sus.
Vreau cel puţin cinci persoane pentru a posta next..♥♥
Oare ce se petrece cu Eve!?
Este Hades atât de josnic? Dacă nu, atunci de ce nu a salvat-o? Va renunţa ea la el atât de uşor?
Este Zeus atât de bun? A suferit atât de mult?
Pe cine să credem? Sunteţi la fel de confuzi ca mine?
(1173 cuvinte)
CITEȘTI
Zeul infernului
Romansa,,Alege, eu sau ei." spune Hades hotărât Cu lacrimi în ochi îl implor să nu facă asta... nu ştiu cum aş putea să trăiesc cu gândul că din vina mea.... 》》》
