Zeul infernului

☕☕☕

     Cauza nu scuză mijloacele

-Poseidon?

-Doar nu credeai că eşti singur în asta, nu-i aşa?

Îi mulţumesc din priviri.

-Să mergem.

-Da domnule. spune el

Cu fiecare pas făcut inima îmi pompa îngrijorare dar şi speranţă în acelaşi timp. E un sentiment de neînchipuit acela de a pierde persoana iubită. Frica pune stapânire pe inima și trupul tău. Te macină iar şi iar până când rămâi fără nimic....decât fărâma de speranţă că poate..totul va fi bine.

La început nu am văzut decât 10 din slugile lui Zeus. Puteam simţi tensiunea din venele de la gât. Bătăile inimii crescând pe măsură ce mă apropiam de uşă.

Dintr.o dată o sabie îmi tăie calea. Hera!

Mă întorc mânios spre ea, totul în faţa mea devenind violet.

-Uşor Hades, fetiţa nu a murit.... spuse ea sarcastic Încă! apoi râse

-Cum ai scapat?

Mi-am încleştat maxilarul. Dale am nevoie de tine amice.

-Serios, chiar credeai că mă poţi prinde pe mine?

Aceaşi mândrie şi fel de a trata pe ceilalţi de sus. Uniţi de aceeaşi personalitate bolnavă. Puterea li s-a urcat la cap... Simt cum conexiunea dintre mine şi Dale e din ce în ce mai puternică. Cercetez holul după Poseidon. Era deaspura adversarilor aşteptând semnalul meu.

-Dale! Acum băiete!

Dale îşi face apariţia de sub pământ repezindu-se la gâtul Herei. Îi dau semnalul lui Poseidon să mă acopere pe măsură ce mai mulţi gardieni se apropie de noi.

Deschid uşa şi simt cum inima îmi stă în loc. Acolo era... Femeia visurilor mele, cea pe care o iubeam, întinsă pe o masă rece de metal! Incapabilă să se mişte. Legată ca un animal!

--Eve!! Iubire!!! Trezeşte-te! Ăsta e un ordin! Să nu cumva să mori!

Îi desfac legăturile şi o ridic în braţe pe măsură ce ochii ei se deschid. Caut ceva cu care să îi acopăr corpul rece ca gheața. O acolăr cu o pătură.

-H.. Hades?

-Sunt aici.. Sunt aici.

Eve se ghemuie la pieptul meu şi o strâng aproape.

-Nu frate! E a mea acum! spune Zeus păşind înăuntru mânios

Afară observ corpul neînsufleţit al Herei.

-Peste cadavrul meu! spun eu nuanţa de violet revenind

Dale îşi face apariţia înăuntru alături de Poseidon. Le fac semn spre Eve şi se fac nevăzuţi cu ea.

-Ai avut şansa la pace Zeus, dar i-ai dat cu piciorul!

Zeus îşi aruncă fulgerele spre mine ţintind spre inimă.

-Hades nu va fi pace vreodată. Eu sunt liderul! Voi trebuie să faceţi ce spun eu! Dacă vă cer să muriţi, atunci muriţi! Fără să puneţi întrebări. Asemeni unor soldați!

-Nu suntem soldați Zeus!! Suntem o familie!!!!! urlu eu ferindu-mă

Îmi arunc aura asupra lui Zeus trântindu-l la pământ.

********

-Hades eşti bine?

-Da e doar o zgârietură frate.

Zeus îmi întinde mâna ajutându-mă să mă ridic.

-Un bun rege are întotdeauna grijă de supuşii lui.

Zâmbesc ironic :

-Cam greu să fac asta de la pământ.

*********

Îmi pierd concentrarea pentru o clipă. Amintirea acelei zile îmi e şi acum clară în minte. Totuşi Zeus de atunci nu e acelaşi cu creatura din faţa mea. Puterea la otrăvit, s-a lăsat transformat. E atât de orbit...

-Familie? spune el sarcastic Nu mai onorat niciodată, nu mi-ai mai arătat dragoste după ce am ajuns rege. Tot ce am văzut în ochii tăi a fost regret că nu erai tu în locul meu.

-Nu eu sunt acela care mi-am bătut joc de slujba fratelui meu. Care dintre noi l-a făcut pe celălalt de râs în faţa celorlaţi zei datorită rangului inferior!?!? Care dintre noi Zeus!??!?!?!?

Simt cum fiecare muşchi din corpul meu se încordează. Venele de la gât fiind atât de proeminente încât ameninţau să se spargă pe măsură ce am lăsat cuvintele să iasă asemeni unui răget.

-Şi datorită cui a murit Hera acum??!!! Spune Hades!!

Ochii lui Zeus straluceau de putere şi mânie. Văzând că nu va câştiga cearta a schimbat subiectul.

-Copil răsfăţat! m-am răstit eu Când îţi vei deschide ochii să vezi că greşeşti!?

Zeus şi-a aruncat fulgerele încă odată spre mine mai puternice şi mai rapide ca niciodată. Mi-am închis ochii adunându-mi aura in jurul meu cu fiecare muşchi şi urmă de putere din corpul meu. Lăsând furia, regretele şi durerea datorate lui să mă părăsească.

Deschid ochii şi o arunc spre el. Aura îi izbeşte cu putere fulgerele creând un câmp magnetic ce ne prinde la mijloc. Toată camera se învârte cu noi apoi suntem aruncaţi în aer.

Cineva mă trage cu putere aşezându-mă pe spatele lui Pegasus.

-Am învins Hades! spune Poseidon fericit Am învins!

Zeus se face nevăzut în neant, atras într-un fel de tornadă. Gândul îmi fuge la ea.

-Eve e bine?!

-E vie şi nevătămată. Am lăsat-o cu băieţii într-un loc sigur. Bine păzită.

Îi mulţumesc din priviri lui Poseidon. Apoi îmi aduc aminte.

-Titanii au ales să fie de partea noastră!?

Poseidon încuviinţează.

-Ei l-au răpit pe Zeus.

Asta explică tornada. Pegasus îşi aşează elegant copitele pe ciment, apoi scoate un nechezat fericit. Cobor şi îmi lipesc fruntea de capul lui.

-Mulţumesc. Îţi rămân dator.

Zâmbesc apoi mă îndrept spre maşină. E vremea să vorbesc cu Eve.

Observ câţi ostaşi nevinovaţi au spălat cu preţul vieţii lor păcatele fratelui meu. Cei nevinovaţi au fost mereu victimele colaterale ale setei de putere, ale vanităţii, ale nesăbuinței. Inima mea nu putea să nu se întrebe "Şi cu ce folos?". Atâtea victime... Pentru ce? Pentru ce cauză?

Mă uit la Poseidon şi la ceilalţi ostaşi. Puteam citii speranţa şi fericirea din ochii lor. Luptau pentru ceva în care credeau. Era acel ceva ce nu voiam să le fie răpit de către nimeni, niciodată. Legătura noastră era mai profundă. Era una de sânge nu doar de prietenie. Eram o familie. Şi nimic nu putea să schimbe asta.

Deschid uşa maşinii gata să intru, când simt cum o teamă îmi izvorăşte din inimă. Un ţipăt ascuţit mă zguduie din toţi rărunchi. Sângele mi se face gheaţă. Eve!!!

--------Next?

Nu uitaţi să votaţi dacă va plăcut. Aştept opiniile despre carte sau capitol în comentarii. ♥😊