(()) Capitolul 4 (())

147 17 8
                                    

      Echipa

Un bărbat brunet, cu o privire fermecătoare, se apropie de mine :

-Numele meu e Ap.....

Dar e întrerupt de sunetul uşii, ce e izbită cu putere de perete.

-Băieţi, parcă era vorba că ne întâlnim la.... se opreşte şi face semn spre cel din faţa mea

-V-am zis eu! spune un sac de muşchi ce stă lângă Cristofer

-Nu mă introduci şi pe mine? zic eu ridicând o sprânceană la Cristofer

-Nu e momentul potrivit. spune el şi se încruntă la ei

Nu ştiu de ce, dar am impresia că fraza asta era mai mult pentru ei. Toată gaşca a ieşit afară.

-Cum de ai ajuns aşa devreme?

-Păi vecinul mi-a dat mesaj că a văzut o hoardă în fața casei..şi am venit.

Mă bufneşte râsul.

-Puteau să rămână, nu e nici o problemă.

-Eşti sigură ?

-Normal, oricum avem prea multă mâncare gătită.

-Ai gătit ?! întreabă el şi se preface şocat

Îi dau jucăuş un pumn în umăr şi ies să chem echipa înapoi. Se prezintă fiecare politicos. Primul e brunetul, îl cheamă Apollo, apoi musculosul - Ares, apoi urmează Poseidon şi restul. Sunt obsedată de zeii greci, dar totuşi asta..e cam ciudat.

-Eşti o bucătăreasa grozavă. spune Poseidon cu gura plină

-Mersi. spun eu râzând

Cristofer se întoarce rapid de sus, după ce sa schimbat în ceva mai lejer. Vine spre scaunul meu şi îmi ridică capul în sus, apoi mă sărută. A fost cel mai dulce lucru pe care la făcut, simţeam că mă topesc.

-Mulţumim pentru masă. zice el zâmbind

Am eu impresia, sau el îşi marchează teritoriul? Al naibii mai e. Zâmbesc şi le urez tuturor poftă bună, apoi înfulec cu poftă. Toţi se uită amuzați la mine.

-Ce? Îmi e foame. spun eu pe un ton copilăros

Bufnesc toţi în hohote, urmate de o ploaie de râsete din partea mea.

-Cristofer ne-a spus multe despre tine, dar friptura asta le zice pe toate. zice Ares în timp ce înfige furculiţa în mâncare

Chicotesc când observ faţa serioasă cu care îl priveşte Cristofer.

După masă, Poseidon le face semn băieţilor că ar fi vremea să plece.

-Deja? spun eu

-Stai liniştită, o să vină în vizită. spune Cristofer

-Mulţumim pentru cină. spun ei zâmbind

-Oricând. spun eu

Le fac cu mâna, în timp ce dispar toţi în umbra nopţii. Au plecat aşa repede, era evident că din cauza lui Cristofer. Oare ce îmi ascunde?

-Ah.. Singuri într-un final. spune Cristofer pe un ton jucăuş

-Of tu...

-Ai promis... zice el bosumflat

Mă apropii de el şi îi mângâi pieptul, apoi îmi pun buzele peste ale lui şi mă dau înapoi zicând.

-Ba nu.

-Nu scapi.

Mă trage înapoi şi mă sărută cu pasiune. Zâmbesc apoi spun :

-Ziceai că vrei să îmi spui ceva... important în seara asta.

Se aşează pe canapea şi îmi face semn să mă pun lângă el.

- Eve, ştiu că asta va suna ciudat. La naiba, probabil vezi zice că sunt nebun. Numele meu adevărat e Hades.... Şi bănuiesc că restul lucrurilor le şti. Bryan e Zeus, el şi soţia lui ne-au alungat pe toţi pe pământ dintr-o greşeală. Iar acum, suntem blocaţi aici până rezolvăm un puzzle stupid... Şi .... face o pauză înainte să explodeze de nervi

Îmi aşez mâinile pe umerii lui şi îl masez. Doamne cât de tensionat e, ştiu că e o nebunie...dar îl cred. Ceva din adâncul inimii mele îmi spune asta.

-Cristofer...... fac o pauză scurtă apoi scutur din cap şi spun Hades..te cred.

Îşi ridică privirea spre mine, mirat.

-Pe bune?

-Da. Nu pot să explic, dar am încredere în tine.

Un zâmbet îi apare în colţul gurii.

-Cred că e o nebunie, ok? Dar te cred. spun eu râzând

-Ok. E un început, mâine te duc la servici şi îţi dai demisia. Da?

-Ce??? De ce? spun eu speriată

-Ce faţă ai făcut, glumeam.

-Tu....!

Cristofer izbucneşte în hohote de râs.

-Pentru asta nu vezi mâncare mâine. spun eu hotărât

-Treci aici. zice el şi mă trage în braţele lui

-Aaa! Nuu acolo! zic eu râzând

-De aici nu scapi.

De abia puteam respira de râs, când îmi trece prin minte o idee. Mă întorc brusc cu faţa la el şi îl sărut cu poftă. Muşc senzual buza de jos, apoi îmi plimb mâna pe abdomen şi cobor mai jos. Simt cum strânsoare lui slăbeşte, profit de ocazie şi fug.

-Am câştigat. zic eu râzând

-Las că pun eu mâna pe tine.

Alerg pe scări, dar mă împiedic şi cad fix în braţele lui Cristofer ce era în spatele meu. Mă uit adânc în oceanele din privirea lui, dacă nu sunt atentă, pot foarte uşor să mă pierd în ele. Apoi cobor spre buze şi îmi ridic iar privirea spre ochi.

Stăm aşa un timp, nici unul nu se trage din vraja momentului. Îi mângâi obrazul şi mă afund în braţele lui. Mă ridică pe sus şi urcă spre dormitor.

Parfumul lui îmi îmbie simţurile, ciudat...e prima oară când îl simt. E atât de seducător. Cristofer mă aşează pe pat, apoi se pune lângă mine şi mă înveleşte. Îl sărut, apoi simt cum îmi trage trupul mai aproape de el.

Decid să nu îl resping, îmi aşez capul pe pieptul lui şi închid ochii.

-Eve...

-Da?

-Mă iubeşti?

-----next ?

Sper să vă placă 😊❤❤
Ce spuneţi, îl iubeşte?
Ce va spune?

(896 cuvinte)

Zeul infernuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum