Zeul infernului

☕☕☕

        On my mind

-Fiul risipitor se întoarce acasă?

Cuvintele lui Zeus îmi provoacă valuri de nervi. Corpul îmi tremură, furia fiind imposibil de controlat. Un urlet răsunător străbate întreaga încăpere ce parea o cameră albă fără sfârşit :

-Unde e!?

-Aşa îţi saluţi tu fratele? Nici o îmbrăţişare?

Tipic. Iar începe prin a face pe victima. Privirea lui nu trăda altceva decât ironie, sarcasm, batjocură. Nu înţelegeam cum reuşea să se privească în oglindă fără să regrete lucrurile groaznice prin care a facut atâta lume să sufere.

-Zeus jur că dacă ...!

-Usor frăţioare.

-În sufletul ei nu există răutate Zeus! E pură!

-Legat de asta... Nu e în întregime adevărat.

Am simţit cum ochii încep să îmi ardă. O nuanţă de violet se reflecta din ochii mei spre sabia fratelui meu. M-am năpustit asupra lui, însă Zeus s-a ferit. Dispărând şi reapărând la o distanţă măricică de spatele meu.

-Vreau doar să vorbim!

-Nu prea cred! am afirmat eu

Zeus îşi dă ochii peste cap, enervant de încăpăţânarea mea. Nu aveam de gând să îi joc jocul. Trebuia să scap din acest labirint mintal. Să găsesc o cale spre Eve.

-Îţi propun o afacere.

Se pare că nu înţelege.

-Am zis...!!

-La naiba, taci măcar odată ȋn viaţa ta Hades!

Îmi arunc sabia spre el, provocându-i o cicatrice pe obraz. O picătura de sânge se prelinge pe obrazul palid.

-Tu...!

Nedorind să îi dau ocazia de a termina fraza, îmi îndrept sabia spre el făcându-i semn să cadă în genunchi.

-O să te întreb o singură dată! Unde este Eve!? spun eu răspicat cu sabia la gâtul lui

Vizibil surprins, Zeus încearcă să îşi folosească puterile însă piciorul meu îi zdrobeşte mâna. Un geamăt de durere strabate holul. Nu se aştepta să ripostez.

-Ce ţi-a făcut fata asta?

Încep să mişc sabia de parcă m-aș pregăti să-i retez capul.

-Ok!!! O să îţi arăt. Ce om morocănos. spuse el

Avea dreptate, Eve mi-a făcut ceva. Mi-a deschis ochii. Pentru prima oară în viaţa mea vedeam clar. Alături de ea totul era mai bine, mai fumos, simţeam că trăiesc cu adevărat. Viaţa mea avea sens. Ştiam ce aveam de gând să fac dupa întoarcerea acasă. Dacă nu voia să vină, puteam rămâne aici. Totuşi speram să vină.

Zeus înainta tăcut spre o uşă roşie cu zimţi, din care părea să iasă o baltă de sânge. Încerc să îmi ţin în frâu mânia.

-Spune-mi te rog că nu e acolo...

Respir adânc. Zeus, fără să spună nimic, mă conduce înăuntru. Mă liniştesc oarecum, era o amintire. Deci eram în capul Evei. O voce atât de dulce dar plină de durere mă face să tresar :

-Care e problema ta!??!?!? Te urăsc, te urăsc, te urăsc!!!! Dacă nu erai tu şi fratele tău bunicii mei ar trăi şi acum!!! Voi zeii! Înainte vă admiram! Vă detest! Pe toţi! Sunteţi nişte... Nişte......!!

Era Eve. Cuvintele ei mi-au străpuns inima. Chiar credea asta despre mine? Am privit tăcut scena, ţinând mâinile lui Zeus la spate.

-Luaţi-vă labele de pe mine!

-Termină Eve! Nu vine! Te-a dat la schimb pentru cheia spre Olimp, pentru că ştia cât te preţuiesc.... Cât... Cât te iubesc! Asta voiai să afli?! ţipă Zeus fixând-o cu privirea

Îmi venea să urlu. De ce nu eram acolo?! De ce nu am mers după ea mai devreme!? Oh Eve! Inima mea se rupe în miliarde de bucățele. Nu e de mirare că nu îmi răspundea...

Mă trezesc într-un hol fără sfârşit, plin de uşi roşii. Atâtea amintiri neplăcute?

-Acum înţelegi? Eve e într-un loc mai bun. Departe de noi... Aşa cum a vrut. Eu am condus-o acolo. spune Zeus

-Da...

Privesc în gol şi pentru o clipă îi dau dreptate. Eve este mai bine fără noi. Fără amintirii neplăcute, fără durere. Nu va mai pierde pe nimeni. Poate... Poate îi este mai bine fără mine.

-Dacă o vedeai Hades. Era atât de fericită..

Oftez. Îmi pun mâinile în cap. Ce se întâmpla cu mine?! Nu, nu, nu! Mi-a ajuns în minte! Mă manipulează.

-Nu astăzi! urlu eu înainte să mă trezesc

Un vârtej negru de fulgere mă înconjoară. Mă îngrămădesc în mijloc, încercând să nu ating marginile negre.

-Nu!!!

Un strigăt răsunător se aude, apoi simt o mână care mă trage afară.

-Eve?

Mă găsesc într-un camp magnetic care distruge negura de dinainte.

-Hades! Eşti aici! Ştiam eu! spune Eve aruncându-se în braţele mele

O strâng puternic la piept. Lacrimi de fericire se preling pe obrajii amândurora. Îmi trec mâna peste obrajii ei ştergând lacrimile.

-Ţi-a fost dor de mine?

Încerc eu să fac pe durul. Mă loveşte jucăuş cu pumnul în umăr. O trag mai aproape şi o sărut.

-Trebuie să ne grăbim. spune ea, iar eu încuviinţez

Cu o mişcare de braţ îl arunc pe Zeus spre capătul hololui. Îi fac semn lui Eve şi ne îndreptăm spre ieşire.

Simt cum revin la realitate. Înainte de asta Eve mi-a spus de camera în care se afla. De îndată ce deschid ochii, pornesc spre acea cameră. Însă la o cotitură aud paşi.... Probabil e Zeus. Îşi păzeşte jucăria ca un câine turbat.

O mână mă lipeşte de perete până să văd cine trecea..

-Next?
La 6 voturi.. ♥♥