Zeul infernului

☕☕☕

        Blocată în propria minte

O durere groaznică de spate provocată de suprafaţa rece şi tare pe care mă aflu îmi provoacă o trezire bruscă. Încerc să mă ridic dar sunt pironită înapoi de legăturile de la mâini şi picioare. Ce naiba?

Deschid ochii brusc, însă o lumină albă puternică mă orbeşte. Ăsta nu era un vis. Încerc să îmi aduc aminte ce s-a întâmplat. Încerc să îmi mişc capul însă este pironit să privească în sus.

-Ajutor!! ţip eu din toţi rărunchii

Eram deja într-o stare de disperare. Neputând să mă mişc, sau să respir bine.

-Nu e momentul păpuşă. aud o voce şi simt cum o siringă îmi străpunge pielea mainii drepte

***********

-Aaaaaa!!!! ţip eu sărind din pat în ipostază de luptă

Imediat ce termin cu prostia aia de puzzle vreau să învăţ artele marţiale. Aşa nu se mai poate. Eram transpirată din cap până în picioare.

-Oh bine. Te-ai trezit. spune Zeus

-Doamne! Nu ai auzit de ciocănit?! spun eu tresărind speriată

-Îmi cer scuze. Dar credeam că şi....fratele îşi folosea puterile în preajma ta.

Nici nu ai habar în ce fel. Mă îmbujorez la acest gând. Aducându-mi aminte de toate momentele când mi-am lipit corpul de al lui Hades, fiecare noapte petrecută în braţele lui, cât de mult ne iubeam. Sau cel puţin aşa credeam....şi cred.. Adică... Nici eu nu mai ştiu..Oh!! Pe loc îmbujorarea se transformă într-o tristeţe amestecată cu mânie...

-Nu face nimic. Data viitoare...

-Am să bat la uşă. spune el zâmbind Deci, ce vrei să mâncăm?

Îmi ridic privirea mirată spre el. Ce vrea să spună? Eram obişnuită să mănânc singură.

-Nu îmi este foame... spun eu stânjenită

Însă protestele stomacului meu, ies la iveală cu zgomot. Îmi acopar gura încercând să nu râd de expresia de părinte pe care o primesc de la Zeus.

-Nu? Atunci de ce stomacul tău joacă jocurile foamei?

-Ok mai prins. Clătite.

Zeus iese râzând. Pff, asta e. Trebuie să mă hrănesc.

În timpul mesei ezit să îl întreb cum am ajuns în pat.... Schimbată şi cu părul uscat... Dar el rupe tăcerea.

-Eve...aseară ai avut o criză cum nu am mai văzut niciodată în viaţa mea.

Îmi ridic privirea mirată spre el. Ce voia să spună?

-Ştiu că veştile de ieri au venit ca un şoc..şi îmi pare rău că a trebuit să le afli de la mine..

Asta era.. Inima mea a obosit într-un final de aceste emoţii amestecate. A obosit să fie rănită.... Şi adevărul era că şi eu. Era vremea să admit că nu am făcut altceva decât să mă mint singură de ceva vreme.

Privesc abătută în jos...

-Eve?

Decid să schimb subiectul...

************

Următoarele zile trec la fel de repede şi încep să mă ataşez de Zeus. O milă pentru felul în care a fost obligat de propriul frate să rupă legătura se aşează pe inima mea. Nici nu îmi pot închipui cât de greu trebuie să fi fost. Dar de ce tot am visele astea ciudate? Nu pot şi eu să dorm bine măcar o noapte? A trecut mai bine de o lună...

Un ciocănit mă întrerupe din gânduri.

-Intră.

Zeus se pregătea să îmi spună ceva însă aruncând o privire spre marginea patului unde stăteam eu îşi duce mâna la gură.. Speriată de reacţia lui, sar din pat şi mă uit să văd dacă era ceva în spatele meu. Apoi realizez că Zeus încerca să nu râdă.

-Ce naiba?! Vrei să mor? spun eu dojenindu-l

Încă odată se uită la mine şi de această dată bufneşte într-o cascadă de râsete. Îmi încrucişez mâinile ridicând o sprânceană.

-Te aştept jos. spune el şi îmi ciufuleşte părul

Cobor scările căscând somnoroasă atunci când îmi observ reflexia într-o oglindă de pe hol. Speriată de moarte îmi duc mâna la inimă încercând să mă calmez. Oh Doamne! Capul meu arată ca un arici împăiat! Sunt un dezastru total. Cum e posibil? Doar ce mi-am făcut baie... Ahhh! De asta râdea nărodul. Urc scările spre baie şi mă aranjez.

Provocarea mea zilnică de ceva vreme. Să îmi piaptăn părul. După o puternică durere de cap şi pe interior şi pe exterior, reuşesc să arăt decent.

-Hm.. Ce bine miroase. spun eu aşezându-mă pe scaunul de lângă masa pentru preparat a lui Zeus

-Cu aromă de căpşuni şi ciocolată. Ştiam că o să îţi placă..

Pentru o clipă răcoarea din vis revine şi simt cum durerea de spate se ridică la cap parcă îngheţându-l.

-Eve trezeşte-te!

Îmi spune o şoaptă lăuntrică, însă este readusă la tăcere de către Zeus care se pare că nu realizase ghemuirea mea de mai devreme.

-Am o surpriză pentru tine azi. Cred că trebuie să cunoşti adevărul.

-Da?

-Însă numai după ce mănânci şi te îmbraci frumos.

-Cu ce?

-Ţi-am cumpărat nişte haine.

-Sper să îmi placă. spun eu scoţând limba la el şi Zeus râde

O surpriză? Gândul îmi zboară la momentul când Hades mi-a făcut cadou o pisică. Lacrimile se adună la marginile ochilor mei, dornice să iasă afară. Însă de data aceasta nu le mai permit. El era undeva în Olimp, distrându-se pe seama idioţeniei mele. Iar eu, ei bine eram aici. Îmi scutur capul, trebuie să îmi revin.

După masă urc spre camera mea şi întradevăr pe pat era o pereche de blugi albaştri şi un tricou negru. Arunc o privire spre oglinda de pe dulap... Îmi veneau perfect. Trebuie să îi mulţumesc mai târziu. Imi prind părul într-o coadă înaltă şi mă îndrept spre ieşirea casei.

-Am terminat, apropo mulţumesc. spun eu zâmbind dornică să aflu ce mă aşteaptă

-Oricând. Urcă.

Decid să nu îl asaltez cu întrebări şi mă conformez.

-Eve.... Hades a înscenat moartea bunicilor tăi. Şi apropo nu eu ţi-am ucis motanul.

-V... Vrei să spui că sunt în viaţă?! întreb eu încremenind

-------Cine vrea next? Mânuţa sus.
Ştiţi regula, minim 5 😊✌♥

Oare de ce se comportă Eve aşa?
Ce e cu visul ăsta ciudat?
Ce se petrece?

(1006 cuvinte)