☕☕☕

84 11 2
                                    

        Trezirea

Zeus dă din cap afirmativ.

–De fapt, te duc la ei chiar acum.   spune el

Durerea de mai devreme revine. Şi de această dată aud vocea tare şi clar. O voce atât de dulce mie dar atât de amară.

Eve!! Iubire!!! Trezeşte-te! Ăsta e un ordin! Să nu cumva să mori!

Mă găsesc iar pe suportul rece de mai devreme, de această dată am mâinile libere. Însă fără folos, nu le pot mişca. Nişte braţe călduroase mă ridică şi aţintesc cu privirea persoana din faţa mea.

–H... Hades?

Imediat ce aude că îi spun numele mă acoperă cu o pătură.

–Sunt...aici. Sunt aici.       îmi şopteşte el

Flămândă după căldură corpului său, mă ghemuiesc la pieptul lui. Ieşim dintr-o clădire însă la ieşire ne aşteaptă Zeus.

–Nu frate! E a mea acum!  spune Zeus

După care totul devine negru.

Mă trezesc în maşină cu privirea lui aţintită asupra mea.

–Ce s-a întâmplat?    spun eu

–Ai leşinat.... Am ajuns.

Faţa lui Zeus rămâne neutră, ca şi când nu se întâmplase nimic important.

Cobor din maşină puţin nedumerită şi îmi umplu plămânii de aer, încercând să scutur moleşeala ce ma cuprins. Simt o uşoară eliberare de tensiune.

–Eve?      vocea bunicii îmi întrerupe relaxarea muşchilor

Tresar brusc. Iar la vederea ei şi a bunicului nu-mi mai pot stăpâni lacrimile. Mă reped spre ei şi îi strâng puternic în braţe. Dar mă simt ciudat. O senzaţie groaznică mă cuprinde. Dornică să o scutur.... Decid să o întreb pe buni :

–Buni, îţi mai aduci aminte căţeluşul pe care l-am primit de la tine?

Nu ştiu de unde atâta neîncredere în mine. Dar în momentul când aud răspunsul ,,bunicii mele" inima-mi se zdruncină..

–Desigur draga mea cum aş putea uita.

Observ cum Zeus îşi muşcă buza, vrând s-o oprească dar nu ajunge la timp.

–Nu mi-ai dat nici un câine!    urlu eu cu stupoare

Lacrimi de groază se preling pe faţa mea, altă minciună! Nu e ea! Nu sunt ei! Zeus se repede spre mine parcă intuind că voiam să fug... Mă zbat încercând să scap din strânsoare însă fără folos.

–Dă-mi drumul!!!

–Ce te face să crezi că aş face asta?    spune el rânjind

Îl privesc cu dezgust. Mai mult ca sigur tot ce mi-a spus legat de Hades era o minciuna! In special faza cu nepoata! Simt cum tot sângele pompat de inimă se opreşte în obraji.

–Cum ai putut...?

E tot ce reuşesc să spun înainte să simt cum îmi cedează genunchii.

–Eve, eşti cea mai naivă puicuţă... Ce naiba?!

Îmi îndrept privirea spre o maşină ce-l avea ca ţintă mai mult ca sigur pe Zeus..

–P.. Poseidon?   spun eu ca pentru mine

Zeul infernuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum