\-------A doua parte-------/
Nu ştiu dacă să te mai cred sau nu, nici nu mai ştiu dacă e real sau nu. În ultima vreme am delirat prea des.
Ochii mei umflaţi de lacrimi, încearcă să te privească. Însă nu sunt capabilă să rup îmbrățișarea, nu am putere. Mi-ai lipsit. Mi-a lipsit mirosul tău! De ce ai plecat?
–De ce.....? spun eu printre lacrimi mai mult în şoaptă
–Îmi pare atât de rău! Jur că nu te mai părăsesc niciodată.
Simt cum nodul tristeţii e şi în gâtul tau Hades. Îmi pun mâinile pe chipul tău şi îl ridic, vreau să mă priveşti în faţă când îmi juri asta. Cu ochii înlăcrimaţi ca mine, îmi repeţi cuvintele de mai devreme.
–Te iubesc! izbucnesc eu
Hades face ochii mari.
–Jur că nu voi renunţa la tine niciodată! Nu îţi voi da drumul!
–De ce? şopteşte eu zâmbind parcă căpătând curaj
–Pentru că te iubesc Eve! Simt că înnebunesc când nu ştiu dacă eşti în siguranţă.
Mă trage mai aproape de el şi mă sărută cu poftă.
–Sunt aici. Nu plec nicăieri. spun eu așezându-și capul pe pieptul lui
–Promiţi? întreabă el oarecum nesigur
–Promit!
–Bine, Pentru că vreau să îmi petrec restul vieţii alături de tine.
Tresar încremenită. Oare e pe cale să facă ceea ce cred eu?
–Hades?
–Eve.
Apoi mă fixează intens cu privirea și simt cum sunt aproape incapabilă să respir. Fiecare încercare de a acumula aer îmi este răpită de el, iar dacă totuși reușesc să respir mă înnec în parfumul său seducător specific zeilor.
–Vreau să îţi arăt ceva.
Îmi trec mâinile peste faţă extenuată. Revenirea la realitate nu a fost atât de ușoară pe cât speram eu. Simt cum încet, încet pot să respir din nou. Dintr-o data tresar.
–Eve!!!!
Aş recunoaşte strigătul ăsta oriunde. Mă întorc brusc, şocată de sunetul acela atât de familiar.
–Bunico!! Bunicule!!
Îi strâng în braţe fiindu-mi frică că visez. Totul e prea frumos să fie adevărat. Dacă e un vis, nu vreau să mă trezesc! Să nu îndrăznească nimeni să mă trezească! Pentru că va avea parte de un tratament nu tocmai plăcut. Dar nu... Nu e un vis! Chiar se întâmplă. Hades chiar mă iubeşte! Iar bunicii mei chiar sunt în viaţa! Nu pot... Nu. Chiar nu... Singurul lucru care ar face momentul ăsta şi mai perfect e chiar...
O muzică plăcută urechilor mele îmi întrerupe gândurile. Mieunatul plăcut al pisicii mele mă cheamă din partea cealaltă a camerei.
–Oliver!! Vino aici!! exclam eu printre lacrimi
Cu adevărat ziua asta e perfectă! Mulţumesc.. Oh mulţumesc cerurilor că sunt toţi bine. Simt cum un bolovan uriaş se ridică de pe inima mea. Se pare că până la urmă trebuie să învăţ să trăiesc... Hm... Să trăiesc! Ce bine sună.
Mă bucur că am cu cine să impart această minunată viaţă.
----------Sfârșit-----------
CITEȘTI
Zeul infernului
Romance,,Alege, eu sau ei." spune Hades hotărât Cu lacrimi în ochi îl implor să nu facă asta... nu ştiu cum aş putea să trăiesc cu gândul că din vina mea.... 》》》
