Zeul infernului

(()) Capitolul 8 (())

            Căutarea

* Hades pov *

-Domnule!

-Ai găsit ceva? am spus eu cu respiraţia întretăiată

-Am reuşit să o localizăm. Însă e în afara zonei de siguranţă.

Cel mai probabil Zeus s-a infiltrat şi... Oh Doamne Eve! De ce nu poţi să mă asculţi măcar odată. Te rog să fi bine.

-Pregăteşte trupa de intervenţie.

Din prima clipă când a păşit în biroul meu am ştiut că am de a face cu cea mai încăpăţânată femeie din lume. Dar, se pare că asta o face si atât de atrăgătoare.

Puzzle-ul era aproape gata. Mai aveam nevoie doar de ultima parte şi puteam pleca acasă.

Plănuiam să o aduc sus...pe Olimp cu mine. Să îi arăt cine este ea cu adevărat. Dar totul se destrăma dacă nu ajungeam la ea înaintea lui Zeus. Nu pot decât să sper că e bine.

Simt cum îmi pierd controlul când ajungem într-o parcare şi găsesc uşa de la portbagajul unei maşini. Se părea că cineva a smuls-o cu o lovitură puternică de picior.

-Eve!? Zeus!?

Eliberez două strigăte, însă nimic. Ştiu că sunt deja plecaţi, însă trebuie să încerc. Simt cum fierb pe interior, toată furia acumulată în tot acest timp ieşea la suprafaţă acum. Mai mult ca sigur lovitura a fost provocată de Eve. O ţine în portbagaj!? Cum putea să o trateze aşa!? Nu era un animal de companie!

-D.. Domnule.. spune unul din oamenii mei înfricoşat

-Da?

Totuşi... Dacă Eve a provocat lovitura, e posibil să se întâmple! E posibil să se redescopere pe ea însăşi.

-Am găsit nişte urme...

-Nu este nevoie. Ştiu exact unde se duc.

Era un singur loc unde avea să o duca Zeus pe Eve înainte să o menţină în starea de hibernare. Vrea să facă din ea o maşină de ucis. Propriul lui roboţel!

Cunosc locul pentru că eu am fost proba de testare... Zeus nu era tocmai fratele care să te primească cu braţele deschise, am fost o continuă ameninţare pentru el. Sau, cel puţin, aşa mă vedea el.

Am încercat să îi explic asta dar cu timpul mi-am dat seama că nu are rost. Îi manipula pe toţi din jurul său, în aşa fel încât nici ei nu realizau. Scârbit de acest comportament am condus o revoltă. Lucru ce a dus la prezenţa mea aici. Pe pământ.

Aveam o şansă de a câştiga, însă în momentul când una dintre soţiile prietenilor mei şi-a pierdut fata am fost instabili. Am acceptat pedeapsa pentru a o găsi. Însă fără rezultat până acum. Dar simţeam că suntem aproape.

Simţeam asta în jurul lui Eve. De foarte mult timp, sufletul meu părea inexistent. Eram ca un sloi de gheaţă pe interior, iar la exterior cel mai aprig vulcan. Da, ştiu...ciudat. Totuşi aşa eram. Ajunsesem să cred legendele despre mine şi să mă mulţumesc cu viaţa de pe pământ.

Chiar în momentul când eram gata să renunţ complet la luptă, am întâlnit-o pe Eve. Odată cu apariţia ei, am simţit o scânteie de căldură în interiorul meu. Am simţit speranţă, dar nu am vrut să par slab. Mă temeam să nu fie unul din trucurile lui Zeus. Chiar era, însă ea nu ştia. Cu timpul m-am ataşat de felul ei de a fi. Copilăroasă, încăpăţânată, amuzantă....

Un zâmbet mi-a apărut pe faţă când mi-am amintit de ea. Oh Eve. Am să te găsesc! Jur!

Întunericul s-a aşternut peste noi până să ajungem aproape de laboratorul lui Zeus. În tot acest timp am încercat să o contactez pe Eve prin legătura noastră. Iar în momentul când ne-am apropiat i-am simţit toată durerea. Nu fizică, deoarece Zeus era mai hain de atât. Ci cea sufletească. Planul lui era să îi zdrobească sufletul pentru ca astfel să ajungă una din marionetele lui. Nu puteam permite asta!

-Deci uitaţi care e planul.

************

-Zeus! Ascultă-mă! De ce trebuie să fie aşa?

-Cineva trebuie să pună capăt rebeliunii acestor zei.

-Tot ce vor ei este...

-Moartea mea!

-Frate... Ascultă-mă!

-Nu! Am auzit destul. Tu şi rebelii tăi veţi părăsi Olimpul sau veţi înfrunta pedeapsa cu moartea. Sau poate ar trebui să mă ocup de copilaşii lor.

Un zâmbet diabolic a încoltit pe faţa lui Zeus.

*************

Îmi scutur capul. Nu voiam să îmi aduc aminte de asta acum. Nu era momentul să fiu instabil din punct de vedere psihic. Mă adresez oamenilor mei :

-Şi ţineţi minte, nu îl lăsaţi să vă intre în cap!

Numai de asta nu aveam nevoie acum. Ne strecurăm înăuntru foarte uşor şi repede. Ceva nu e bine. Scotocim toată clădirea însă nimic. Anxietatea pune stăpânire pe mine. Sunt pe cale să am un atac de panică.

Eve!

Îi strig numele cât de tare pot în cap. Mă simt ca un nebun, lucru ce nu-l credeam posibil. Îmi simţeam inima bătând nebuneşte, gata să îmi rupă pieptul. Mă simţeam...uman, slăbit!

Cine ştie ce îi face acel monstru! Eve nu merita asta! A trecut prin atât de multe. Oarecum mă simt vinovat, simt că trebuie să o protejez. Cum am putut s-o las singură! Mă cutremur. Dintr-o dată aud un răspuns la gând.

Hades?

Eve iubirea mea, rezistă!

Încerc să o localizez, iar în momentul când o văd simt cum corpul meu îşi pierde puterea. Mă pierd într-o prăpastie a sentimentelor. Adânc... Într-o transă.

-Bună frăţioare.

-Zeus....

----Next?

(896 cuvinte)

Vă salut dragii mei.

Pam pam

Capitol nou după cum am promis.
Am ajuns și aici... Partea a doua.
Dar din perspectiva lui Hades.
Cine vreţi să câştige? ♥♥
Cine vrea să ştie cum se va termina?
Urmatorul capitol la 5 voturi..