Oliver
Cristofer înaintează către apartament cu mine în urma lui, de după colţ apare Bryan.
-Ce naiba? De abia am aranjat. spun eu vizibil deranjată când zăresc dezastrul din apartament
-Scuze Eve, când nu te-am găsit... am crezut că.....
-Bryan, stai aşa ca să înţeleg. Pentru că nu ți-a răspuns nimeni, te-ai gândit să întorci tot apartamentul pe dos!??!?! spun eu roşie de nervi
Bryan lasă privirea în jos şi nu spune nimic. Încerc să mă calmez, apoi....realizez ceva.
-Isuse! Unde e Oliver!?
-Când am intrat înăuntru, ceva ma apucat de picior şi....
Mi-am dat seama ce vrea să spună, nu mai rezistam.
-Afară, acum! urlu eu
Oliver era singurul lucru ce îmi aducea aminte de bunica mea. Am rămas doar eu şi Cristofer. M-am prăbuşit în braţele lui şi am început să plâng. Spre surprinderea mea, el nu a râs fiindcă plângeam pentru o mâţă. Ma compătimit.
După ce mi-am vărsat sufletul în braţele lui, am zis :
-Revin imediat. Te rog să aştepţi aici.
Acesta dă din cap afirmativ, iar eu ies pe uşă. Cobor în grabă scările şi îl zăresc pe Bryan, tocmai se pregătea să intre în limuzină.
-Bryan!
Se întoarce spre mine şi mă priveşte cu compasiune.
-Eve... Îmi pare rău. Nu ştiu ce ma apucat. Dar gândul că erai singură cu.... se opreşte un moment apoi zice ..de mâine voi pune pe altcineva să lucreze la caz.
-Nu ! Vreau să termin ce am început. Dar dacă evenimentul de azi se va repeta, vei avea demisia mea.
Dă din cap afirmativ apoi pleacă. Mă întorc înapoi în apartament :
-Mulţumesc.
-Nici o problemă. Eve, mai bine... Mai bine dormi la mine. Dacă nu te simţi în siguranţă aici.
Nu mă aşteptam să fie aşa grijuliu cu mine, la urma urmei îl cunosc doar de câteva zile.
-Mersi. a fost tot ce am putut să zic
Apoi am ieşit împreună cu el afară. Avea dreptate, nu mai pot să stau aici. Nu voiam să stau acolo şi să îmi plâng de milă, nu... Voi avea destul timp să fac asta mai târziu.
Atunci, în momentul acela... am decis ceva. Îi voi spune adevărul lui Cristofer :
-Ști... Eu am venit la tine atunci...
-Mi-am dat seama. spune el degajat
Răsuflu uşurată, am scăpat de o povară.
-Acum că nimic nu te mai ţine legată de mine... De ce nu pleci? îmi reproşează rece
Nu-mi venea să cred. Cu doar câteva minute în urmă, era cel mai dulce om... Off, iar începe cu jocurile.
-Ai grijă, poate sunt un... asasin. Şi nu pot să plec de lângă tine până nu te lichidez. spun eu sarcastică
Cristofer chicoteşte la auzul răspunsului meu.
-Un asasin așa firav ?
-Atât de firav încât putea să îţi taie gâtul aseară.
Maşina a luat o curbă şi am aterizat în braţele lui. Inima mea pompa sângele cu putere, simţeam cum urcă spre obraji.
-Tu? Tu nu ai tupeu nici să mă săruţi.
Înghit în sec, are dreptate. Dar nu voiam nici în ruptul capului să recunosc asta. Aşa că m-am urcat în poala lui şi l-am sărutat pasional.
Când am încercat să mă trag din acea vraja, Cristofer mi-a apucat fundul cu fermitate şi a zis :
-Nu şi de data asta.
Mă întinde pe banchetă, îşi dă jos haina de pe el şi se pune peste mine. Îmi muşcă buza cu putere, apoi îmi masează sânii cu fermitate. Nu am forţa necesară ca să mă împotrivesc. Pur şi simplu e prea plăcut să spun nu.
Am dat de dracu. Ce mă fac eu acu ?! Gândul îmi zboară la telefon. Hai firar al dracu. Sună! Ca prin minune bârâitul acela minunat se aude. Era şi timpul !
Cristofer se ridică nervos şi răspunde.
-Dacă nu e o veste bună eşti mort. spune el tipului de la telefon
De celălalt capăt se aude un râs victorios urmat de :
-Misiune îndeplinită.
-Era şi timpul. Bună treabă, ne vedem peste 2 ore.
Închide apelul şi se îndreaptă spre mine, dar se pare că soarta ţine cu mine azi...
-Domnule, am ajuns. spune Marv
Mă uit la Cristofer şi scot limba, iar acesta mă apucă de nas.
-Am o treabă pentru limba aia a ta, dacă tot nu stă la locul ei.
O bag la loc şi mă încrunt, asta s-o creadă el. Râde cu poftă când îmi vede mutra.
-Ce? spun eu îmbufnată
-Eşti adorabilă puişor.
Mă înroşesc puţin, dar apoi fug spre intrare.
-Ai grijă ce faci cât timp sunt plecat. Să nu spargi nimic, dacă ai nevoie de ceva mă suni. zice el
-Da mamă . spun eu râzând
Mă prinde de mijloc şi începe să mă gâdile.
-Să fi cuminte, ai auzit?
-Okkkk! spun eu printre râsete
Maşina lui dispare, nu stau mult pe gânduri şi încep să studiez toată casa. Am toată ziua la dispoziţie. Un zgomot puternic ce vine din sufragerie mă face să tresar.
-----Next ?
Capitol nou
Păreri? 😂❤💋
Să continui?
(828 cuvinte)
CITEȘTI
Zeul infernului
Romance,,Alege, eu sau ei." spune Hades hotărât Cu lacrimi în ochi îl implor să nu facă asta... nu ştiu cum aş putea să trăiesc cu gândul că din vina mea.... 》》》
