Zeul infernului

☕☕☕

       Diversiunea

-Bună Eve. spune Bryan încrezător, sau mai corect spus Zeus

Îmi muşc buza de jos din cauza nervilor. Ce vrea? Cum a..

-Cum ai ajuns aici?

-Adică în capul tău?

În ce? Cum? Hm? Ce!? Încremenesc.

-Uite Eve... Sunt convins că Hades te-a pus la curent cu...

-Da. Nu că ar fi treaba mea, dar de ce ai izgonit toţi zeii aici?

-Ce?! spune acesta făcând ochii mari

-Ce ai auzit. spun eu vizibil deranjată de faptul că se face că plouă

-Deci asta crezi că.... Of. Eve, eşti de partea greşită. Nu eu am.....

Dintr-o dată visul se întrerupe şi realizez că mă aflu în braţele lui Hades. Tocmai mă aşeza pe pat. Deschid gura să-i spun ce s-a întâmplat, însă se aşează lângă mine şi îmi pune un deget pe buze.

-Știu, am simţit.

Mă aşează pe pat apoi se pune lângă mine.

-Deci şi eu sunt vulnerabilă.

-Eve, putem să... Nu vorbim despre asta? zice el şi simt cum îşi pune braţul peste burta mea, iar capul îi cade lin pe pieptul meu

Înghit în sec, apoi îmi plimb mâna prin părul lui.

-Bunicii mei.... simt un nod în gât dar îl alung sunt în pericol ?

Între noi se aşterne liniştea. Hades nu se clinteşte şi nu spune o vorbă. Decid că e mai bine să aştept până dimineaţa. Vreau să îi văd faţa.

(A doua zi de dimineaţă)

Nu am închis un ochi toată noaptea. Gândurile nu îmi dădeau pace. Nu vreau să îmi pun bunicii în pericol.

Mă întorc uşor cu faţa spre Hades. O raza jucăuşă îi poposea pe față. Părea un înger. Zâmbesc apoi îi mângâi obrazul.

-Hades...

Mă trage mai aproape de el şi îmi şopteşte :

-Da.... Sunt în pericol. Dacă vrei să ne ajuţi, atunci toţi cei pe care îi iubeşti sunt în pericol.

De ce îşi fereşte faţa de mine? Îmi ridic privirea spre el şi încerc să îi zăresc oceanele. Dar mă strânge în braţe :

-Trebuie să plecăm. Zeus e pe urmele noastre .

Dau din cap în semn că am înţeles, mă pupă pe frunte şi pleacă spre baie. De ce? De ce nu mă lasă să-i văd faţa? Oare...... Dintr-o dată se aud nişte ţipete dinspre sufragerie.

Inima îmi stă în loc, alerg într-un suflet pe scări. Tabloul din faţa ochilor mă îngrozeşte, peste tot văd numai sânge...Un urlet de disperare şi durere îmi iese pe gură. Lacrimile îmi curg şiroaie pe obraji.

Unde sunt bunicii mei!? Unde!? Văd negru şi mă prăbuşesc.

---next?

Ştiu că e scurt sorry...
O să mă revanşez.

(433 cuvinte)