Zeul infernului

☕☕☕

    Frate?

Al naibii drăcuşor, ştie cum să mă stârnească. Cu mare greutate evit răspunsul :

–O să întârziem.

Oftează scurt, apoi îmi ridică fermoarul. Îmi las părul să cadă pe spate şi ne îndreptăm spre ieşire. Limuzina ne aşteaptă jos, nici unul din noi nu spune o vorbă.

Ajunşi la petrecere, Cristofer se oferă să-mi deschidă uşa. Îi mulţumesc din priviri, iar el îşi aşează mâna pe zona de jos a spatelui meu şi îmi arată calea înăuntru. Oh Isus e, ăla e cumva.... Nu cred !

–Îţi aduc ceva de băut?   spune el

–Da... Ceva puternic.

În câteva minute se întoarce cu două cocktailuri. Le dau imediat pe gât, lucru ce îl amuză pe Cristofer. Dar îi simt şi îngrijorarea din ton :

–Încerci să te îmbeţi?

–Da. Cam aşa ceva.

–Aveai planuri cu mine şi acum te-ai intimidat din cauza şefului tău?

Nu răspund la întrebare ci mă îndrept spre Bryan.

–Bryan ? Heii !   spun eu zâmbind

–Eve !? Ce naiba faci aici?   zice el

Am rămas şocată de reacţia lui, pur şi simplu m-am simţit prost. Dar Cristofer mi-a venit în ajutor.

–E cu mine frate, aşa că fă paşi.

–Ce a fost în capul tău, nu e bine! Dacă află cineva de aici că ea e....

–Ți-am zis să dispari !  spune Cristofer enervat de replicile lui Bryan

Pot să jur că ochii lui Bryan nu erau albastrii când ne-am întâlnit. Probabil e petrecerea, probabil sunt băuturile. Ah... Capul meu! Mă las pe pieptul lui Cristofer şi încerc să-i spun ceva...dar nu reuşesc. În schimb îi observ faţa, nu puteam să disting nici o emoţie de pe chipul lui. Ochii lui au căpătat o noanță de violet. Văd negru şi pentru câteva clipe nu mai ştiu de mine.

–Trebuie să o scoţi afară de aici.   se aude vocea lui Bryan

–O să te găsesc Bryan, nu te mai ascunde. Luptă !

Cristofer încearcă să mă ridice.

–Sunt.... Sunt bine Cristofer.

–Nu, nu eşti.   zice el şi mă duce afară

Simt cum braţele lui Cristofer mă înconjoară. Din instinct mă cuibăresc la pieptul lui şi apoi nu-mi amintesc ce s-a întamplat.

A doua zi mă trezesc cu o durere groaznică de cap. Cu siguranţă nu e de la alcool, sunt obişnuită să beau mult. Dar stai...

–Ce naiba...?  Unde sunt?   gândesc eu cu voce tare

Abia atunci realizez că port pijamalele unui bărbat şi că nu sunt în camera mea. O voce familiară se aude de lângă mine :

–Salut păpuşă. Ai dormit bine ?  spune Cristofer chicotind

–Da, dar...

Când mă întorc spre el văd că singurul lucru ce îl acoperă e pătura. Sar în sus şi zic îmbujorată :

–Pune dracu ceva pe tine.

–De ce?

–Stai... Noi nu... Şti tu.

–Hm?

–N-am îhm...şti.   zic eu în timp ce îmi curăţ gâtul

–Noi nu ce?  spune el

Vrea neapărat să spun asta ?! Îi place la nebunie să mă enerveze.

–Eşti prost?

Se încruntă la mine şi face o faţă de copil supărat. Mă bufnește râsul, Cristofer iese din cameră şi se întoarce îmbrăcat într-un tricou şi nişte pantaloni scurţi.

–Nu... Te-am adus acasă la mine, voiam să stau cu ochii pe tine. Nu s-a întâmplat nimic.

Zâmbesc învingătoare, dar simt o pernă care îmi loveşte faţa.

–Asta pentru că am plecat de la petrecere din cauza ta.   zice el râzând

–Ţine asta.   spun eu în timp ce îi lipesc o pernă în moacă

Toată joaca asta a dus la o bătaie cu perne în toată regula, ce s-a terminat atunci când Cristofer s-a pus peste mine şi a început să mă gâdile.

–Nu....pot....să....respir !!!  spun eu râzând

–Te predai?

–Niciodată! țip eu printre râsete

Degeaba încerc să scap, Cristofer e prea puternic. Râde de încercările mele. Însă, momentul e întrerupt de un apel.

–Salvarea mea.   spun eu ironică

–Nu scapi.   zice el şi îmi face cu ochiul

–Cred că deja am făcut-o .

Mă strâmb la el şi scot limba.

–Dacă nu o bagi înapoi în gură o tai.

Închid gura speriată, iar Cristofer iese din cameră râzând. Îmi caut repede hainele, dar fără succes. După câteva minute se întoarce.

–Asta căutai?  zice el în timp ce ridică o sprânceană la mine

Îmi dă rochia şi restul lucrurilor.

–Da... Mersi .

–Nu aşa de repede.

Ridic sprâncenele mirată.

–Întâi un sărut, apoi hainele.

–Ce... ?!   spun eu şocată

–Hai, mai repede.   spune el râzând

Înaintez cu paşi mici spre el, apoi mă ridic pe vârfuri şi îi cuprind gâtul după mâinile mele. Buzele lui Cristofer le ating pe ale mele într-un sărut plin de tandreţe. Îmi cuprinde mijlocul cu braţele lui puternice şi mă trage mai aproape de el, îi simt bătăile inimii. Cristofer rupe vraja sărutului şi se uită în ochii mei. Îmi mângâie obrajii, apoi mă pupă pe frunte.

Cu greu revin la realitate, totul era aşa de perfect alături de el. De ce trebuie mereu să implic emoţiile în lucru! Ah... Asta mereu complică lucrurile.

Îmi scutur capul şi aştept să plece din cameră ca să mă schimb, dar nimic...

–Ăm... Cristofer.

–Da?

–Ieşi!

Râde şi închide uşa în urma lui. Mă schimb repede apoi îl strig să îmi tragă fermoarul.

–Cu plăcere.   spune el puţin îmbufnat

–Şti... Eu...

–Hai, te duc eu acasă.

–Mersi.

Eram aproape de casa mea când observ o altă maşină parcată în faţa blocului meu.

–Am să urc cu tine sus.

–E ok, mă descurc.

–Vin cu tine  !   zice el hotărât

Urc spre apartamentul meu şi văd uşa deschisă. Cristofer mă trage de mână :

–Stai în spatele meu.    spune el şi scoate o armă

Dau din cap afirmativ şi îl ascult.

------next ?----------

AȘTEPT OPINIILE VOASTRE ❤💋

(944 cuvinte)