Zeul infernului

☕☕☕

       Nu tocmai un răspuns

Am îngheţat, pur şi simplu era un
moment copleşitor. Nu ştiam ce simt. Eram atrasă de el, da. Însă nu ştiam dacă îl iubesc.

-Vrei un răspuns sincer ? zic eu încercând să amân momentul

-Da... spune el mirat de întrebarea mea

Nu voiam să-l rănesc, dar chiar nu ştiam. Îmi era teamă să iubesc din nou, nu voiam să sfârşesc prin a avea inima frântă a doua oară.

-Păi, adevărul e că ...... cuvintele mi se împotmolesc în gură, ȋntr-un final decid să-i spun adevărul

-Eve...?

Se uită adânc în ochii mei, parcă încercând să-mi citească gândurile. Ridic privirea şi încerc să rămân calmă.

-Hades, eu... cum naiba să-i spun fără să par o scorpie?

Inspir adânc, apoi oftez şi continui :

-Am renunţat să mai cred în iubire, pur şi simplu nu cred că există. De fiecare dată când aleg să iubesc, sfârşesc fie cu inima rănită fie sunt sufocată de sentimente.

Cristofer nu spune nimic doar mă ţine strâns la pieptul lui. Oare am procedat bine? Îi las parfumul să-mi înece simţurile, în timp ce trec în altă lume. Sper să mă trezesc mâine şi totul să fie un vis.

Pomenirea despre trecut, mi-a readus în minte amintiri pe care le credeam de mult uitate. Cum e posibil ca iubirea pentru o persoană ce te-a rănit cândva să fie la fel de puternică ca la început? Oh Doamne...

Pe la miezul nopţii, simt cum corpul cald al lui Cristofer se îndepărtează de mine. Întind mâna şi ceva incredibil de rece îmi face mâna să se retragă. Mă întorc brusc spre cealaltă parte a patului.

-Cristofer! Trezeşte-te! spun eu speriată

Visul continuă să-l sece de viaţă. Îmi vine să urlu. Încerc orice, îl scutur, îl ridic şi îl aşez într-o cadă cu apă caldă,însă nimic. Ce mă fac? Sunt pe cale să întru în o criză de nervi.

Îi trag corpul spre mine şi îl strâng în braţe închizând ochii. Lacrimile îmi inundă ochii şi un simţământ de teamă mă cuprinde. Primul meu gând este să sun la salvare, însă ce ar putea ei să facă pentru un zeu?

Îl pup pe frunte şi spun :

-Totul va fi bine. deşi nici eu nu credeam asta

Inspir adânc şi încerc să mă calmez, zeii nu pot să moară. Nu? Mâna lui Cristofer îmi caută faţa. Tresar.

-Slavă Domnului că eşti bine. spun eu răsuflând uşurată Ce naiba a fost asta?

-Am vorbit cu Zeus, mai degrabă m-am luptat..... A încercat să mă omoare în somn.

-Cum naiba? E posibil aşa ceva?

-Da, e un lucru foarte întâlnit printre zei.

No, accept orice în afară de asta. Nimeni nu-mi va umple somnul de teroare, e inacceptabil. De când mă ştiu, somnul era singurul loc unde orice era posibil. Unde mă puteam gândi liberă la orice, era ca un fel de altă lume.

-Vei.....

-Da, totul va fi bine.

-Ok.

Ies din baie şi îi dau timp să se îmbrace. Întâmplarea din seara asta ma pus pe gânduri, nu puteam să stau degeaba.

-Hades?

Cristofer se întoarce spre mine, e prima oară când îl strig pe numele adevărat.

-Da iubita.. Ce e?

-E posibil să.... Aş vrea să ajut.

Observ cum un rânjet îi apare în colţul gurii, dar încearcă să pară serios.

-Vorbim mâine despre asta.

-Ok. spun eu înţelegătoare

Ne reluăm poziţia de dinainte şi somnul nu întârzie să apară.

(A doua zi de dimineaţă )

Apa de la duş începe să curgă, încet cercetez cu mâna locul unde era el.... dar nu simt nimic. Mă întorc şi realizez că patul e gol. Ce !?! Unde e?

Cu nesiguranță mă apropii de duş şi atunci îmi pică falca.

-Doamne...

Îmi dau seama prea târziu că am vorbit cu voce tare.

- Îți place ce vezi? zice Hades cu un zâmbet pe față

- Scuze..am crezut că...Nu contează. spun eu şi mă întorc spre pat stânjenită

Dar Hades mă trage în brațele lui.

-Nu pleca. spune el stăruitor în timp ce ȋmi mângâie obrajii

Rămân nemişcată, privirea lui e atât de blândă. Fără să îmi dau seama, mă pierd în ochii lui.

-Eve?

Încerc să mă mişc dar nu pot, e ca şi când tot corpul îmi spune să rămân acolo. Însă în cele din urmă reuşesc să înving impulsul.

-Da?

-Legat de aseară....

Telefonul ne întrerupe momentul. Îmi aduc aminte că mâine trebuie să merg la ţară, am promis.

-Răspunde. zic eu zâmbind înţelegător

-Revin imediat. zice el în timp ce îşi trage un prosop în jurul taliei

Oare unde e bagajul ăla, am uitat să-mi impachetez lenjeria. Cum e posibil să dispară ditamai geamantanul? Parcă a intrat în pământ. Întorc toată casa pe dos. Hades se uită mirat la mine apoi zice amuzat :

-Titirezule, ai de gând să îmi spui şi mie ce sa întâmplat?

-Nu ȋmi găsesc geamantanul. zic eu ofticată

-Te referi la cel din spatele tău ? zice el bufnind în hohote de râs

Îmi dau o palmă peste cap şi spun râzând :

-Asta face stresu din om.

-Te scap eu de el. spune Hades rânjind

-Of tu... spun eu şi îl sărut

-Nu te înţeleg.

-Nu e treaba ta să înţelegi. Trebuie doar să mă săruţi, femeile sunt complicate.

Hades chicoteşte.

-Ştiam asta. zice el ȋn timp ce îmi muşcă senzual buza de jos

-Mâine vreau să merg.....

-Vin cu tine.

-Nu vrei să afli unde ? zic eu râzând

Se uită curios spre mine.

-I-am promis bunicii mele că Sâmbăta asta voi trece pe la ea.

-Dă-mi voie. spune el şi ȋmi duce geamantanul spre maşină

Duc mâna la piept în sens de ,,eroul meu". Ne bufneşte râsul, totuşi incidentul de aseară ma pus pe gânduri.

-Ce zici, mergem cu o zi mai devreme?

-Tu.... nu ai de lucru? spun eu chicotind

-Sunt şeful companiei, cine o să mă concedieze ? zice el râzând

--------next?

HEI 😊❤💋

După cum spuneam, am început şcoala şi voi posta mai rar.

Sper să vă placă acest capitol. ❤💋

(1002 cuvinte)