Zeul infernului

☕☕☕

   Adevărul din legende

Îmi apucă mâna cu duioşie zicând :

-Eve.... Avem o mică surpriză pentru tine.

Rânjetul îi dispăruse. Faţa lui emana o sinceritate de netăgăduit. Cu un zâmbet onest şi totodată foarte curios am întrebat :

-Când o voi vedea?

-Chiar acum.

Mâna lui era atât de caldă, avea mereu grijă să nu mă strângă prea tare. Era atât de grijuliu cu mine, îmi era atât de greu să cred că mi-ar face ceva rău.

-Ai încredere în mine?

-Desigur. spun eu râzând

O Doamne, chiar am. Nu îmi vine să cred deloc ce mi-a spus Zeus despre el. Mai mult ca sigur era gelos. Hades ȋmi acoperă ochii cu duioşie, pot să simt cum îi tremură mâinile de emoţie. Cu siguranţă ţine la mine, asta e dovada.

-Surpriză. spun băieţii

-De vreme ce îţi doreai aşa mult ca băieţii să mai rămână ultima dată, m-am gândit........ne-am gândit spune Hades şi îşi curăță gâtul să îţi pregătim o cină pe cinste.

-Îţi place? întreabă Ares puţin nesigur de ce simt eu

-Dacă îmi place? O ador! răspund eu râzând

-Bun.. Atunci ce mai aşteptăm? Hai la masă. spune Poseidon spărgând gheața

Orele au trecut atât de repede, nici nu îmi aduc aminte despre ce am vorbit. Doar câteva fragmente şi povestiri mi-au rămas în cap. În special una anume spusă de Poseidon .... Cum că cu mult, mult timp în urmă o zeiţă a fost izgonită din Olimp şi din întâmplare au aruncat-o în mrejele necruţătoare ale mării. Însă Poseidon a salvat-o. Nu a vrut să îi spună de ce a fost izgonită şi totuşi a acceptat ajutorul. Înainte să se despartă aceasta i-a zis ,, S-o aperi orice ar fii. Misiunea ei nu e să aducă noapte, ci zi. Dacă reuşeşte, o voi putea vedea din nou." Apoi a disparut, fără să mai spună nimic. Probabil a fost separată de copilul ei... Faţa lui Hades s-a întunecat atunci când a observat că meditez asupra acestui subiect. Rând pe rând fiecare s-a retras în camera lui, lăsându-ne singuri pe mine şi Hades.

M-am ridicat să strâng masa aşa cum făceam mereu, însă Hades mi-a strâns încheietura cu putere zicând :

-Avem servitori pentru asta.

Am scâncit de durere şi mi-a eliberat mâna imediat cerându-şi scuze. Se întâmplă ceva aici, nu e în apele lui azi.

-Hades.... E totul în regulă?

-Da...Totul e perfect.

-Uită-te la mine. spun eu blând şi îi ridic faţa cu mâinile mele Şti că poţi avea încredere în mine. Nu?

Îşi aşează mâinile peste ale mele şi-mi zâmbeşte cald.

-Normal că ştiu prințesa mea. Eşti probabil singura persoană în care am încredre acum.

Îl îmbrăţişez strâns.

-Ce ai? întreb eu

-Îmi e dor de Olimp..atâta tot. Dar ştiu că faci tot ce poţi ca să....ajungem acolo.

Zâmbetul acela sincer şi ochii lui plini de speranţă îmi apăsau pe inimă. Nu mai rezistam mult, mă durea să îl văd aşa. Mâna lui mi-a mângâiat obrazul, apoi a coborât spre buze. Dar nu le-a sărutat, am simţit cum braţele lui puternice mă ridică şi mă duc spre camera mea. Mă ghemui la pieptul lui, ca un pisoi dornic de afecţiune.