Cu adevărat înfrânt
Nu era un ţipăt care să fie auzit de către toţi, era în mintea mea. Ceea ce însemna că Eve era încă în transă.
–Du-mă la ea! exclam eu
Credeam că s-a terminat, mă întreb dacă se va termina vreodată cu adevărat. Ţipătul ei era unul de durere, ca şi când inima îi fusese ruptă în două.
Îmi trec nervos mâinile prin păr. De fiecare dată când suferea îi simţeam durerea. Nu ştiam cum putea să reziste unui aşa calvar. Mulţi ar fi murit până acum. Nu puteam decât să sper că va mai rezista puţin până voi ajunge la ea.
********
Maşina a coborât de pe drumul principal pe o alee ce ducea spre pădure. După câteva minute am coborât în faţa unei cabane şi am fost întâmpinat de un centaur.
Cu inima în gât, fug într-un suflet spre uşă. Eve stătea lângă şemineu cu o pătură peste ea, încă visând, întinsă pe o saltea. Cum a tras-o înapoi în transă?! Înghit în sec nodul ce îmi persista de ceva vreme în gât. Nu am de gând să plâng.
O sărut pe frunte apoi îi aşez câteva şuviţe de păr.
–Hades... Nu putem face nimic. Ea trebuie să iasă de acolo pe cont propriu. spuse Apollo trist
Îmi trec mâna peste față încercând să mă gândesc la ceva. Când aud o voce zicând :
–Nu e tocmai fără speranţă. Am putea să o ajutăm. Apollo crezi că poţi să faci rost de...
Îmi îndrept privirea spre Uranus ascultând tot ce avea de zis, pentru ca mai apoi să îl văd pe Apollo fugind după ingrediente.
–Dacă reţeta funcţionează, atunci cineva se va putea strecura în mintea ei să o îndrume spre ieşire.
–Mulţumesc Uranus. spun eu
Mă aşez pe o canapea cu faţa spre Eve aşteptând ca Apollo să se întoarcă. Îmi las capul pe spate pentru o vreme încercând să îmi eliberez mintea de griji şi gânduri negre, însă nu prea am succes. Oftez.
O boare de vant pătrunde în cabană odată ce Apollo îşi face apariţia. Acesta îi dă ingredientele lui Uranus apoi vine spre mine tensionat.
–Ce este? îl întreb eu
–Domnule avem o problemă...
Apollo îşi freacă gâtul nervos. Îi fac semn să vorbească.
–Hermes şi câţiva rebeli au luat-o ostatică pe Afrodita.
Am făcut ochii mari. Nu îi mai auzisem numele de foarte mult timp. Era minunat că trăia, dar nu puteam pleca acum. Nu când...
–Hades... Poseidon mă strigă şi mă i-a deoparte O să mă ocup eu de Eve. Oamenii au nevoie de tine. Tu eşti liderul lor.
Îmi scutur capul, încerc să nu îi dau dreptate, să mă împotrivesc simţământului de responsabilitate, însă eşuez. Îl bat pe umăr zicând :
–Ai dreptate. Rămâi aici cu Ares, voi lăsa şi câţiva oameni afară.
–Da domnule.
Cu inima grea o sărut pe Eve, o lacrimă se prelinge de pe obrazul meu pe al ei, apoi ies afară.
Îmi mobilizez trupele şi plec alături de ApoHermes. direcţia precizată. Atus s-ar fi bucurat nespus să o vadă pe Afrodita. Mă întreb... Ce s-a ales de copilul lor.
**********
Pe măsură ce ne apropiem de lac simt un miros înecăcios. Umezeala din aer şi ceaţa ne îngreunează deplasarea. Reuşim în cele din urmă să ne strecurăm, când dintr-o dată, două voci îmi captează atenția :
–Unde este Hades!?
–Ţi-am spus deja!! Nu ştiu! Nu l-am mai văzut de ani de zile!
Prima voce semăna cu a unui barbat, iar cea de a doua era subţire şi lipsită de vlagă. Afrodita.
–Nu vrei să vorbeşti? Fie. Atunci preţioasa ta fică va muri!
–Nici eu nu ştiu unde e. Mă îndoiesc că voi aveţi habar. spuse ea sarcastic
–Zeus a blocat-o în propriul ei subconştient. Nu are cum să iasă de acolo singură. Are nevoie de ghidare.
Simt cum sângele îmi fierbe în fiecare parte a corpului. Totul în jur devine violet. Eve!! Afrodita nu replică nimic, iar bărbatul devine şi mai nervos.
–Fica ta şi-a petrecut o mare parte din timp cu Hades! O cheamă Eve, iar acum este cu el. Nu ai de gând să ne duci la ea? O să vă lăsăm să trăiţi în pace.
În tot acest timp a fost chiar sub nasul meu şi nici nu ştiam... Oh Eve! Trebuia să îmi dau seama. Felul în care era distrus portbagajul, faptul că a fost capabilă să rezolve puzzle-ul. De aceea îmi părea atât de familiară...
–Minciuni! Nu poate să existe pace atâta vreme cât sunteţi şi voi aici.
Le fac semn oamenilor să se pregătească de luptă. Număr umbrele şi aşez câte un om la fiecare.
–Nu va vorbi... Omorâţi...
Înainte să termine mă năpustesc asupra lui, era Hermes. Oamenii mei retează capetele adversarilor.
–Tu!! Nevăstuică!!! Aţi ştiut de la bun început unde să le găsiţi pe amândouă nu-i aşa!? răcnesc eu
–Poate ai câştigat războiul Hades, dar ce se va alege de preţioasa ta Eve? Chiar crezi că Poseidon o va salva? Eve are nevoie de tine să se trezească.
Îl privesc furios apoi mă uit spre Afrodita. Apollo îi desfăcea legăturile ce au lăsat urme adânci la venele de la mâini şi încheieturile de la picioare. Tăieturi erau prezente în lungul şi latul corpului ei, alături de arsuri. Îmi arunc aura cu toată puterea asupra lui Hermes făcându-l bucățele. Le fac semn să ne întoarcem înapoi. Nimeni nu ar trebui să fie tratat aşa!
Dar pe măsură ce înaintăm spre şosea un sentiment de pericol pune stăpânire pe mine. Asta a fost prea uşor, mult prea uşor chiar şi pentru Hermes.
Simt cum ceva mă trage în jos cu putere. Mă întorc spre Apollo vrând să îl avertizez pe el şi ostaşi însă era deja prea târziu.
Dacă nu ne grăbim vor rămâne amândoi captivi în subconștinent. Astăzi nu era ziua în care aveam să îi pierd pe amândoi!
–Hades! Afrodita nu mai rezistă pentru mult timp. E rănită grav.
Corpul ei era plin de răni adânci. Acel monstru! Cum a putut să îi facă asta? Privesc în jur încercând să găsesc ceva, orice...
–Next? Nu uitaţi să votaţi dacă va plăcut. Vă aştept opiniile în comentarii.
Oare ce se va întâmpla?
Va reuşi Hades să ajungă la timp?
Va reuşi Eve să îşi întâlnească mama?
CITEȘTI
Zeul infernului
Romance,,Alege, eu sau ei." spune Hades hotărât Cu lacrimi în ochi îl implor să nu facă asta... nu ştiu cum aş putea să trăiesc cu gândul că din vina mea.... 》》》
