(()) Capitolul 5 (())

109 14 25
                                    

        Bonding

Simţeam cum sângele mi se urcă la cap, dar nu voiam să par geloasă.

-Salut.....? spun eu neîncrezătoare

-Eve, nu ? spune fata zâmbind

-Da...

Mă îmbrăţişează strâns apoi spune :

-Eu şi bunicii mei stăm prin apropiere, sper să ne înţelegem bine.

Rămân stană, singurul lucru care se mişcă e mâna mea. Fata zâmbeşte apoi pleacă, îi fac semn până dispare. Râsul lui Hades mă trezeşte din şoc.

-Ce? spun eu bosumflată

-Erai cumva geloasă?

-Cine, eu? Normal că nu. râd fals

Ce e cu mine. Tre să ies cumva din încurcătură. Hades stăruie cu privirea asupra mea, inima mea o ia razna. Încerc să scap din situaţie.

-Şi... Avem nevoie de un plan... Pentru chestia cu... Marele Z.

-Zeus e o pacoste. spune el puţin deranjat

-E.....

-Nu putem să vorbim acum, bunicii tăi aşteaptă.

-Ok.

Am reuşit. Măcar de data asta nu s-a întâmplat nimic.

Ne aşezăm la masă, iar Hades şi bunicul încep să povestească despre trăirile din timpul vânătorii. Nu prea mă pasionează, sincer. Doar gândul că cele mai blânde făpturi sunt ucise, îmi provoacă o repulsie uriaşă faţă de vânători. Sunt genul de fată care iubeşte natura şi animalele. Chiar dacă nu par, sunt foarte sensibilă.

-Cristofer e un vânător excelent. Facem o echipă grozavă.

O legumă îmi rămâne în gât şi încep să tuşesc. Excelent zici, dacă ai şti tu.... Hades se ridică imediat de la masă şi mă bate uşor pe spate. Tuşesc cu putere.

-Vezi dacă nu te stăpâneşti? zice Hades chicotind

Mă încrunt la el şi îi dau un pumn în umăr. Râde apoi îmi face semn să mă aşez, iar el întinde după un pahar cu apă.

-Şi... Cum v-aţi întâlnit voi... porumbeilor ? zice bunica

Hades era pe cale să scuipe apa din gură.

-La muncă, suntem colegi. zic eu zâmbind fals

Hades afirmă dând din cap. Urmează o serie de întrebări pe care aş vrea să le evit pe cât posibil, dar ştiu că nu voi putea.

Însă spre surprinderea mea, Hades creează o poveste foarte credibilă şi mă scapă de interogaţie. Îmi iubesc bunicii foarte mult, motiv pentru care nu vreau să îi implic şi pe ei. După masă îl apuc de mână pe Hades şi urcăm spre camera mea.

-Ok, trebuie neapărat să facem un plan....

-Eve, planul e simplu. O răpim pe Hera şi îl convingem pe Zeus să deschidă poarta spre Olimp.

-Dar...

-Mă descurc deocamdată.

-Eu...

-Ştiu că vrei să mă ajuţi. spune el zâmbind călduros Când va veni timpul îţi voi spune.

-Ok. spun eu oarecum dezamăgită

Îmi ridică barbia în sus şi îmi mângâie obrazul :

-Apreciez faptul că eşti de partea noastră. zice el şi îmi aplică un sărut pe frunte

Mă ridic pe vârfuri şi îmi aşez mâinile în jurul gâtului său. Simt cum buzele lui se apropie de ale mele, corpul lui emană o căldură uriaşă.

Uşa se aude scârţâind, ne desprindem imediat...

-Bunicul vrea să vă arate ceva.

-Coborâm imediat buni. spun eu

Uşa se închide, iar după câteva momente coborâm în linişte scările.

-Şti... Locul ăsta e cam prea romantic pentru gustul meu.

-Aham. zic eu chicotind şi ridic o sprânceană

Îşi pune mâna peste umerii mei şi mă trage aproape de el, apoi îmi ciufulește părul. De jos se aud râsete. Oare ce se petrece ? Arunc o privire spre sufragerie. Focul fâlfâia puternic în şemineu, iar bunicii mei erau aşezaţi pe canapeaua de lângă, cu un album foto în mână. O vai, sper că nu e albumul meu.

-Georj, mai şti când Eve a găsit scorbura de veveriţe şi.....

O Doamne nuuuu! Nu îi arăta poza te rog!

-Normal cum să uit. spune bunicul şi râd amândoi

Eu îmi acopăr faţa cu mânecile, roşie ca un rac.. când văd că bunica îi întinde albumul lui Hades. Ştiu poza prea bine. Am băgat capul în vizuină şi din întâmplare o veveriţă era încă înăuntru. Rezultatul? Păr ciufulit şi sumedenie de frunze ce zburau din capul meu. La care se adăuga şi moaca mea speriată.

Am surâs, chiar era amuzant. Dar nu voiam ca...

-Ce drăguţ. zice el prăpădindu-se de râs şi mă apucă de obraz

Dacă înainte eram roşie doar la faţă, ei bine acum sunt din cap până în picioare. Georj îi aruncă o privire bunicii şi îşi zâmbesc unul altuia. Unul din factorii care ma făcut să cred că iubirea adevărată există au fost bunicii mei. Pot să simt cât de mult se iubesc şi cât de multă iubire îmi oferă, iar pentru asta îi voi iubii mereu.

Toata seara am petrecut-o depănând amintiri lângă foc. A fost ceva de poveste. Nu voiam să se termine, dar ştiam ca mâine buni va fi frântă de oboseală.

Dintr-o dată văd o umbră în mijlocul încăperii. Am început să am halucinaţii de la oboseală. Îmi strâng ochii apoi.... Nu! Nu se poate! Cum a ajuns el aici?....

----NEXT?

Hei, m-am întors 😁❤
Da știu că e plictisitor... O sa încerc să revin cu unul plin de acţiune. Voi ce credeţi, Hades chiar o iubeşte?

(841 cuvinte)

Zeul infernuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum