Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 1

~După patru ani ~

Am tresărit speriată când am simțit o mână rece pe umărul meu dezgolit. Mi-am deschis ochii instantaneu, fiind nevoită să clipesc de câteva ori pentru a lunga ceața din ochi. Am observat chipul lui Kate, privindu-mă ușor amuzată de reacția mea. Mârâind mi-am lăsat capul înapoi pe pernă, ignorându-i prezența. Eram atât de obosită, încât tot ce-mi doream era să
dorm.

- Pot să știu de ce m-ai trezit? Am întrebat-o cu o ușoară răgușeală în voce, observând că nu scoate nici un cuvânt.

- Trebuie să ajung la facultate și voiam să o scoți tu pe Bella la plimbare, înainte să pleci. Ai putea face asta, te rog? M-a rugat pe un ton dulce, făcându-mă să-mi dau o palmă mintal pentru faptul că m-a trezit, doar pentru o chestie atât de minoră.

- Nu puteai să-mi lași un bilet? Trebuia neapărat să mă trezești? Mi-am ridicat privirea adormită asupra ei, întâlnindu-i zâmbetul inocent.

- Puteam, dar voiam să mă asigur că vei accepta. Mi-a dat replică și s-a ridicat în picioare, aranjându-și cămașa de un alb imaculat.

- Bine. Am oftat obosită și mi-am dat părul la o parte, trăgând pătura mai sus pe corpul meu. Privirea mi-a trecut peste ținuta ei, observând că este mai elegantă decât de obicei.

- Mulțumesc! A exclamat recunoscătoare. Și-a susținut o parte a părului și s-a apleacat pentru a-mi lăsa un mic sărut pe obraz. Am zâmbit somnoroasă la gestul ei, clipind ușor.

- De ce ești îmbrăcată atât de elegant? Am întrebat-o fără a-mi lua ochii de pe ținuta ei.

- Am primit o propunere pentru a-mi expune tablourile în cadrul unei expoziții de artă. A vorbit pe un ton încântat, dar și emoționat.

- Știu, mi-ai mai spus. I-am reamintit, iar ea s-a încruntat. M-a privit  gânditoare timp de câteva secunde, apoi expresia feței i s-a relaxat, semn că și-a amintit.

- Da, așa e. Mi-a dat dreptate, frecându-și fruntea cu degetele. I-am putut observa tremuratul mâinilor, semn că era foarte stresată.

M-am ridicat în șezut, sprijinindu-mi spatele de tăblia capitonată a patului. I-am prins mâna într-a mea, îndemnând-o să se așeze lângă mine. S-a așezat la marginea patului, având grijă să nu-și șifoneze pantalonii negrii de stofă. Trebuia să scape de emoții, nu-i făceau bine.

- Liniștește-te, tremuri toată. I-am mângâiat podul palmei cu degetul, gândindu-mă că poate se va mai relaxa și va scăpa de emoțiile negative.

A aprobat printr-un mișcare a capului, urmând să-și închidă ochii și să facă exercițiul de respirație pentru eliminarea stresului. De fiecare dată când era stresată folosea acest exercițiu, reușind să anihileze rapid toate stările negative ale stresului. La recomandarea ei, am încercat și eu această tehnică când mă simțeam copleșită. În mod surprinzător, a funcționat. Cine ar fi crezut că un simplu control al respirației, poate induce stări profunde de relaxare și instalează calmul în organism?

- Cum spuneam, am primit o propunere. A rostit după ceva timp,
eliminând aerul din plămâni printr-un oftat ușor. Astăzi urmează să mă întâlnesc cu organizatorul și să stabilim detaliile. De asemenea, trebuie să dau o fugă până la facultate și să iau ultimul tablou, pe care l-am realizat.

- Sunt sigură că te vei descurca, nu-mi fac probleme. Am asigurat-o, mângâindu-i brațul și zâmbind afectuos.

- Mulțumesc! Mi-a oferit o îmbrățișare și am putut simți cum corpul i s-a relaxat. I-am mângâiat spatele cu palma, ea strângându-mă ușor înainte să-mi dea drumul.