Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 13

Ambra's P.O.V

- Lasă-mă! Am țipat la persoana respectivă, încercând să scap din strânsoarea acesteia, dar brațele lui erau strânse în jurul taliei mele, nepermițându-mi să mă mișc.

Trupul mi-a fost trântit cu putere pe o saltea murdară și mucegăită, așezată în colțul încăperii. Un icnet mi-a părăsit buzele în urma contactului dur, făcându-mă să mă zvârcolesc de durere. Am privit cu ochi înlăcrimați bărbatul în fața mea, chipul său fiind acoperit de o mască neagră, împiedicându-mă să-i disting trăsăturile. Mi-a prins dur încheietura, imobilizându-mi corpul cu al său. M-am zbătut sub greutatea lui, încercând să mă eliberez, dar eram mult prea slăbită și amețită pentru a mă lupta cu el. Ținea între degete o țigară aprinsă, din care a tras un fum înainte de a o îndrepta către pielea încheieturii mele. Am început să țip și să-l lovesc cu mâna liberă.

- Nu, lasă-mă, te rog! Rugămintea mi-a fost ignorată, iar în secunda următoare bărbatul a stins țigara de pielea mea, cauzându-mi o usturime puternică în acea zonă.

Am început să plâng în hohote, aproape înecându-mă în propriile lacrimi. Vederea îmi era în ceață, corpul tremurându-mi incontrolabil. A înlăturat țigara de pe piele, rânjind în urma semnului făcut. I-am aplicat o lovitură cu piciorul în coapsă, acesta gemând de durere. S-a ridicat și mi-a aruncat o privire urâtă, masându-și coapsa lovită. Mi-am prins încheietura într-o mână, privind-o printre lacrimi. Semnul făcut de țigara respectivă îmi era impregnat pe pielea palidă, zona din jurul semnului fiind extrem de roșie.

- Monstrule! Am strigat din toți plămânii, iar bărbatul mascat s-a enervat.

- Ai face bine să-ți închizi gura, dacă nu vrei să o fac eu. Vocea aspră și rece mi-a făcut corpul să tremure de frică.

- De ce ai făcut asta? Nu-mi puteam potoli lacrimile și nici suspinele de durere.

- Am spus să taci! S-a apleacat asupra mea, prinzându-mi maxilarul în degetele lui aspre. Am scos un icnet de durere, închizându-mi ochii și lăsând lacrimile să curgă. Mi-aș dori să-l lovesc, să sufere la fel cum am suferit și eu.

- Mă doare. Am suspinat și mi-am tras capul, iar buzele lui s-au curbat într-un zâmbet de plăcere.

- Mă bucur. Cuvintele lui mi s-au lovit de chip în timp ce el a rânjit batjocoritor. L-am lovit cu piciorul în tibie, mâna lui părăsindu-mi maxilarul.

Și-a scuturat capul, amuzat de acțiunile mele și mâna groasă i s-a înfipt în gâtul meu, culcându-mă pe saltea. L-am privit speriată și un râs i-a părăsit buzele. S-a așezat deasupra mea, genunchiul său imobilizându-mi picioarele. Știam că l-am enervat prin prisma gesturilor mele violente, însă voiam doar să mă lase în pace, măcar atât.

- Meriți tot ce ți se întâmplă. A scuipat printre dinți, strânsoarea în jurul gâtului meu devenind mai puternică.

- Încetează. I-am spus pe un ton slab, dar și-a aplecat capul, ochii lui fixându-i pe ai mei.

- Eu nu fac altceva decât să-ți provoc ceea ce meriți, durere. Asta nu se compară cu nimic din ce vei simți mai târziu. A rostit și lacrimile îmi curgeau neîncetat, neștiind ce am făcut. De ce trebuie să sufăr atât?

- Ești doar un sclav, nimic mai mult. Am reușit să rostesc, știind că cineva l-a pus să-mi facă astfel de lucruri, iar el ascultă ordinele precum un cățeluș.

Zâmbetul batjocoritor i-a pierit, fiind înlocuit de o expresie nervoasă. Și-a strâns mâna în jurul gâtului meu, făcându-mă să strâng din dinți.