Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 28

Harry's P.O.V

Mi-a luat câteva secunde să procesez imaginea din fața mea, fiind convins că visez. Privirea mi se plimba nestingherită de-a lungul siluetei ei acoperită de o pereche de blugi negri, un maiou dintr-un material subțire și fin, cu volănașe în partea de jos și cu un decolteu în formă de x, care-ți atrăgea din prima privirea, iar pe deasupra purta un cardigan gri. Am încetat să o mai analizez, altfel riscam să mă aleg cu o serie de comentarii răutăcioase din partea conștiinței mele. Privirea mi s-a oprit asupra chipului său angelic și a buzelor care-ți tăiau răsuflarea doar privindu-le. Mi-am revenit cu greu și am încercat să vorbesc, pentru a nu părea mai penibil decât eram deja.

- Ambra? Sigurul cuvânt pe care l-am putut rosti a fost numele ei. Ea mi-a arătat un mic zâmbet, care mi-a încălzit instantaneu sufletul.

- Bună, Harry! M-a salutat și începeam să mă simt prost pentru că nu am întâmpinat-o cum se cuvine.

- Ce cauți aici? Am rostit încă uimit de prezența ei, dar mai ales de faptul că știa adresa mea.

- Te deranjez? Și-a împreunat degetele între ele, privindu-mă pe sub gene.

- Nu, deloc. Am răspuns fermecat de modul în care mă privea. Doamne, privirea ei mă făcea să uit de mine.

- Aș vrea să vorbim, dacă se poate. A declarat pe un ton serios. Trebuie să-ți spun ceva foarte important.

- Acum? Am întrebat, aducându-mi aminte de prezența celeilalte femei din bucătărie.

- Da, ești ocupat?

- Nu, doar că...N-am apucat să-mi termin fraza, deoarece glasul lui Grace a intervenit la momentul nepotrivit.

- Harry, dragule, mai durează? Nu găsesc farfuriile și... S-a oprit brusc, iar Ambra a înghețat la auzirea glasului ei și privirea i s-a fixat peste umărul meu.

M-am întors către Grace, observând-o în spatele meu cu o expresie nevinovată pe chip și cu doi nasturii de la cămașă desfăcuți. Când i-a desfăcut și de ce a făcut asta? Și-a mușcat buza de jos, privindu-mă cu părere de rău. Am strâns din dinți și mi-am îndreptat atenția către Ambra, care privea această scenă cu ochi mari și triști. Mi-am deschis gura să spun ceva, dar Grace mi-a luat-o înainte și de această dată.

- Am întrerupt ceva? Ni s-a adresat pe un ton îngrijorat, dar l-am interpretat ca fiind unul fals, mâna ei așezându-se pe piept.

- Nu, eu am fost cea care v-am întrerupt. Vă rog să mă scuzați pentru deranj, nu aceasta a fost intenția mea. A rostit pe un ton tulburat și scăzut.

I-a zâmbit cu regret lui Grace, apoi privirea i s-a mutat pe mine. Mă privea dezamăgită și puteam să jur că ochii ei erau sticloși.

- Ambra, stai. I-am spus când mi-a întors spatele pentru a pleca. Din fericire, s-a oprit în loc și s-a întors.

- Ce e, Harry?

- Nu pleca, vreau să vorbim. I-am spus agitat și am pășit peste pragul ușii, ajungând în fața ei.

- Și eu am vrut același lucru, dar mi-am dat seamă că ești ocupat și m-am resemnat. Îmi pare rău că te-am deranjat. A declarat și eu am scuturat din cap, nefiind de acord cu ea. La revedere, Harry!

S-a întors pe călcâie și s-a îndepărtat de mine, mergând cu pași grăbiți către lift. Am rămas blocat timp de câteva secunde, dar am reușit să-mi revin și fug după ea, prinzând-o de încheietura mâinii stângi. S-a întors către mine intrigată, dar nu am slăbit strânsoarea.