Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 10

Ambra's P.O.V

Am verificat din nou ceasul, oftând puternic când acesta indica abia ora 6:45 dimineața. M-am foit de pe o parte pe alta, dar în zadar, somnul nu voia să mă prindă în brațele sale. Mi-am trântit mâinile pe lângă corp, privind tavanul. Deși m-am culcat mai târziu decât de obicei, nu-mi mai era somn și nici obosită nu mă simțeam. Am înlăturat cearșaful de culoarea untului, ridicându-mă instantaneu din pat. Pașii mi s-au îndreptat către baie, pentru a-mi face rutina zilnică.

Îndată ce-am ieșit din baie, m-am ocupat de aranjarea patului și am deschis geamul pentru a lăsa aerul curat să pătrundă în cameră. Mi-am ales din dulap o ținută sport formată dintr-o pereche de pantaloni de trening, gri, un hanorac cu glugă, de aceeași culoare și o pereche de teniși. Era o ținută ideală pentru o plimbare prin parc, mai ales că aveam de gând să o iau pe Bella cu mine. Părul l-am prins într-o coadă lejeră la spate și mi-am luat telefonul, băgându-l în buzunarul hanoracului.

Am deschis ușa de la cameră, având grijă să nu o trezesc pe Kate și am pășit tiptil până în living. Se pare că Bella mi-a simțit prezența, deoarece și-a făcut rapid apariția la picioarele mele. M-am aplecat pentru a o saluta printr-o mângâiere aplicată asupra capului său și i-am făcut semn să mă urmeze. I-am luat lesa de pe dulăpiorul de lângă cuier și i-am prins-o de zgardă. S-a agitat la picioarele mele, nerăbdătoare să iasă la plimbare.

- Trebuie să facem liniște, altfel riscăm să o trezim pe mama ta și ne vom plimba pe altă lume. I-am spus în șoaptă, mângâindu-i blând blana, chicotind ușor la sfârșit.

A scuturat din cap, semn că a înțeles am deschis ușa apartamentului. Uneori, mă uimea cât de deșteaptă era. De reținut, niciodată să nu subestimezi inteligența unui animal. Vei fi surprins să vezi cât de multe știe să facă. În unele situații, era capabil să te întreagă mai bine decât o ființă umană.

Bella a ieșit înaintea mea, iar eu pe urmele ei. Am închis ușa, băgând cheia în yală și învârtind-o de două ori, asigurându-mă astfel că nimeni nu poate intra în apartament. Am coborât scările împreună cu Bella, care sărea de pe fiecare treaptă, entuziasmată. I-am deschis ușa, lăsând-o să iasă prima. Nici n-a așteptat să închid ușa blocului, că Bella a început să alerge în fața mea.

Am urmat-o, îndreptându-ne către direcția parcului. M-am uitat în jurul meu, constatând că eu și Bella eram singurele ființe care bântuiau la această oră pe stradă. Oamenii obișnuiți ar trebui să doarmă la această oră, nu să se plimbe prin parcuri. Excepție fac cei care se pregătesc să meargă la serviciu, cred că ei sunt deja obișnuiți cu această oră. De obicei, aș fi dormit mai mult, dat fiind faptul că nu merg la serviciu, dar de această dată nu am mai putut. M-am trezit brusc și somnul mi-a dispărut, iar acum mă plimb prin parc alături de Bella, din lipsă de ocupație.

Mi-am băgat o mână în buzunar, în timp ce cu cealaltă țineam lesa Bellei. Am intrat pe aleea principală a parcului, Bella întorcându-și capul dintr-o parte în alta. Probabil, se aștepta să vadă copiii în parc, jucându-se, dar acesta era gol. S-a oprit și s-a așezat pe lăbuțe, așteptându-mă. Bella adora să privească copiii, iar ei adorau să se joace cu ea.

- Nu fi tristă, ne vom întoarce și o să-i poți vedea. M-am adresat făpturii din fața mea, trecându-mi degetele prin blana ei moale. Haide, să ne continuăm plimbarea.

Am zâmbit și am mers înaintea ei, bătându-mi coapsa cu palma pentru a-i atrage atenția. Și-a ridicat urechile și m-a privit, înclinându-și capul într-o parte. Făceam pași înapoi, așteptând ca Bella să-mi urmeze exemplul. M-am oprit brusc când spatele mi s-a lovit de ceva tare. M-am dezechilibrat ușor în urma contactului, dar două palme mari și puternice mi-au cuprins șoldurile, stabilizându-mă pe propriile picioare. Un fior mi-a trecut șira spinării, simțind respirația accelerată a persoanei respective. Bella s-a oprit în fața mea, privind cu ochi curioși, dar și suspicioși persoana din spatele meu. Nu știam cum să interpretez privirea Bellei, însă nu părea a fi pornită să latre sau să mârâie. Am făcut un pas în față și m-am întors, observându-l pe Harry. Era surprins să mă vadă, la fel cum eram și eu.