Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 39

Harry's P.O.V

Mi-am strâns pumnii pe lângă corp, atât de puternic încât încheieturile și degetele s-au albit. Imaginea din fața ochilor m-a făcut să-mi încordez maxilarul, arzând din cauza flăcărilor ce mi-au cuprins corpul. Îmi simțeam vena de la gât pulsând și capul zvâcnind din cauza nervilor. Capul bărbatului s-a întors către mine, deranjat de intervenția mea, în timp ce îngerul meu tremura și plângea. Apariția mea bruscă l-a făcut să înceteze orice mișcare, focusându-și atenția asupra prezenței mele, care i-a stricat planul.

- Cine ești tu? A scuipat cuvintele pe un ton nervos, încruntându-se, dar păstrându-și mâinile strâns pe corpul fragil al Ambrei, în cazul în care intenționa să scape.

- Nu cred că vrei să afli. Am rostit pe un ton calm, deși fierbeam pe interior și mâinile mi s-au agățat de umerii lui, trăgându-l în spate.

Pumnul mi-a plonjat direct în abdomenul său, făcându-l să se aplece și să-și înfășoare brațul în jurul stomacului. Mâinile sale au părăsit trupul Ambrei, acesta prăbușindu-se fără vlagă pe asfaltul rece, chinuindu-se să respire. Am simțit că iau foc, văzând negru în fața ochilor. L-am prins de gulerul cămășii și l-am ridicat, apropiindu-l de mine. Chipul lui era tulburat și încărcat cu furie, însă nu cred că furia lui se comprara cu a mea. A încercat să se elibereze din strânsoare, însă mi-am încleștat degetele în cămașa sa, împiedicându-l să se miște.

- Ești nebun? Tonul i s-a ridicat, vizibil deranjat de gestul meu.

- Ți se pare normal să bruschezi o femeie? L-am chestionat, iar fruntea i s-a încrețit.

- Care e problema ta? S-a interesat și m-a împins, reușind să se elibereze și să facă doi pași înapoi, păstrând distanță între noi.

- Care e problema mea? Am repetat întrebarea și am râs sarcastic, înaintând către el și înșfăcându-l de haine. Problema mea e că-mi rănești iubita! Suprinderea s-a imprimat pe chipul lui, părând derutat de informația primită.

- E imposibil. A rostit mai mult pentru sine, dar încă stăteam bine cu auzul și i-am perceput șoapta.

- Uite că nu e.

- Ești iubitul ei? A întrebat mirat și a indicat către Ambra, iar eu am aprobat din cap, chipul lui fiind extrem de confuz. Ea e iubita ta?

- Ești cam greu de cap pentru un student la Litere. Mi-am dat ochii peste cap, sătul de cuvintele prostești pe care le scotea pe gură.

- Eu...

- Scutește-mă. I-am retezat-o din scurt și acesta și-a înghițit cuvintele. Vreau să știu cu ce drept îmi atingi tu iubita? Am mârâit printre dinți, zguduindu-l puternic de umeri. Ochii i s-au mărit și s-au îndreptat către ființa din spatele meu.

- Nu știam că e iubita ta, bine? A rostit aprig și palmele i s-au înfășurat în jurul încheieturilor mele, încercând să mă îndepărteze.

- Nu-mi spune ce să fac! M-am răstit la el, încleștându-mi maxilarul. Nu e prima dată când o atingi!

- Îmi pare rău, însă trebuie să recunosc că mi-a făcut plăcere de fiecare dată să o ating. Pielea ei e atât de fină. A rânjit încrezut și m-a privit satisfăcător de răspunsul său. Se pare că a prins curaj, dar voi avea grijă să nu mai aibă.

Pe neașteptate mi-am izbit cu înverșunare pumnul de chipul său, aruncându-l pe asfalt. I-am auzit suspinul înfundat al Ambrei și mi-am întors instant capul către ea, observându-i chipul șocat și buzele acoperite de mâna dreaptă. M-am uitat cu părere de rău la ea, reîntorcându-mă la Nathan, care se zvârcolea pe pământ. Îmi părea rău că era martoră la acel moment, fiind nevoită să mă vadă în acea ipostază, deoarece acel comportament îi era extrem cunoscut, de pe vremea când vechiul Harry acționa la violență pentru a rezolva orice problemă și îmi era frică să nu o îndepărtez. Eram conștient că, în acest caz, am apelat la violență, dar nu cred că acel om înțelegea mesajul meu.