Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 8

Harry's P.O.V

Am parcat mașina în locul meu obișnuit de parcare și am coborât din automobil, învârtindu-mi cheile pe deget. Cu o singură apăsare de buton, mașina a fost blocată, iar eu am putut să-mi continui drumul. Mi-am băgat cheile în buzunarul pantalonilor, ținând în mâna dreaptă telefonul mobil. Am pătruns în încăperea firmei, salutând printr-o mișcare a capului câțiva angajați.

M-am dus direct la lift și am apăsat butonul ce indica parterul, reușind să ajungă într-un timp eficient. Ușile liftului s-au deschis și am pășit înăuntru, apăsând butonul cu numărul 5 aflat pe panoul din partea stângă. Ușile s-au închis și liftul a urcat. Mi-am sprijinit umărul de peretele din dreapta, verificându-mi ceasul. În 30 de minute aveam o întâlnire de afaceri importantă. Urma să stabilesc detaliile legate de asociația, pe care vreau să o înființez.

Ușile metalice s-au deschis, lăsând la iveală holul lung. M-am desprins de perete și am părăsit liftul. Am observat-o pe Ximena la biroul ei, aranjând niște dosare.

Ximena era secretara mea încă de când am preluat conducerea firmei, asta fiind acum 4 ani. Era o persoană de încredere și mă pot baza pe ea oricând. Extrem de muncitoare și mereu își dorește ca totul să iasă perfect, pentru a mă mulțumi. Ximena nu era o simplă angajată, era una dintre prietenele bune, dar nimic mai mult. Niciodată nu m-am gândit că ar putea fi mai mult decât o prietenă.

- Bună dimineața, Ximena! I-am oferit un zâmbet și m-am oprit în fața biroului ei.

- Bună dimineața, Harry! M-a salutat la rândul ei, schițând un mic zâmbet.

Niciodată nu mi-a plăcut să mi se spună "domnule Styles", nu mă consideram cu nimic mai presus de restul angajaților mei. Poate dețineam această clădire, dar asta nu înseamnă că trebuie să am o atitudine superioară. Nu vreau să fiu tipul șefului arogant sau îngâmfat, care crede că în fața lui angajatul trebuie să tremure de frică. Niciodată. Aici, toți suntem egali. Puterea nu consta în bani sau funcție, cel puțin eu asta consideram. Erau lucruri mult mai importante pe această lume. Tot ce conta era să-l tratezi pe omul de lângă tine ca un egal.

- Ți-am lăsat pe biroul dosarul cu informațiile legate de noul proiect.

- Mulțumesc, Ximena. Am rostit pe un ton recunoscător și m-am pregătit să plec, dar vocea ei m-a întrerupt.

- Dorești să-ți comand o cafea?

Am stat puțin timp, reflectând asupra întrebării sale până să-i ofer un răspuns. Dacă acceptam, exista posibilitatea ca Ambra să fie cea care îmi livra comanda. Dacă refuzam, pierdeam o posibilă șansă de a o revedea pe Ambra, dar rămâneam și fără cafeaua mea de dimineață.

- Sigur. I-am răspuns pe un ton răgușit, trecându-mi o mână prin păr. Deși eram nesigur de alegerea mea, am ales să risc. A încuviințat din cap și am lăsat-o să-și facă treaba, în timp ce eu m-am îndreptat către biroul meu.

Am deschis ușa și am pătruns în încăpere, mirosul specific de mosc învăluindu-mi nările. M-am așezat pe scaunul negru din piele de la birou, trăgându-mă lângă marginea acestuia. Mi-am pus telefonul pe birou, deschizând dosarul. Am aruncat o privire peste rândurile scrise, atenția mea fiind concentrată asupra foilor în care mi se expuneau cerințele, pe care trebuia să le îndeplinesc dacă voiam ca proiectul meu să prindă amploare. Una dintre cerințele impuse era de a avea un al doilea partener, care să investească în proiectul meu. Din acest motiv, am acceptat să mă întâlnesc cu un reprezentant al unei firme cunoscute, sperând ca inițiativa și scopul meu final îl vor determina să colaborăm în această cauză.