Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 5

Harry's P.O.V

Cu palmele strânse în jurul unei cești de cafea, priveam aburii fierbinți ai acesteia cum se ridică asemenea unui dans lent, ademenindu-mă și prinzându-mă în mrejele dansului amărui. Aburul cafelei se unduia ușor într-un ritm suav, creându-și cale spre mine și purtând mirosul său specific, dulce amărui de boabe de cafea proaspăt măcinate, cu un strop de lapte.

Am dus cana la buze și am sorbit ușor din lichidul negru, gustul său impregnându-se pe limba mea. Mi-am întors încet privirea ca într-un film de modă veche, clasic, care se derula cu încetinitorul, lăsându-mi ochii să se odihnească asupra clădirilor impunătoare ale orașului. Ochii mi se plimbau dintr-o parte în alta, observând diferite tipologii de oameni. La ora 8:30 dimineața, sâmbăta, străzile orașului erau pustii spre deosebire de altă zi a săptămânii când traficul era insuportabil.

Oricât aș încerca să-mi concentrez atenția asupra altui lucru, imaginea Ambrei pare că mi s-a întipărit în minte și pe retină. Am încercat să-mi ocup timpul cu diferite activități, însă nimic nu a dat roade, inevitabil îmi trece prin minte. Mă întrebam dacă ea se gândește la mine sau îi trec prin minte vreodată. Oare simțea că mă gândeam la ea? Avea momente când îmi spulbera orice gând doar pentru a mă gândi la ea.

Întâlnirea de ieri mi-a creat un amalgam de emoții. După 4 ani, am resimțit acea căldură în piept. Acei ochi calzi și pătrunzători, ce-ți încălzesc sufletul, acel chip plăpând și luminos, acea ființă umană mi-a reaprins o nouă flacără. Când am văzut-o în fața ochilor, încercând să-mi curețe cămașa de cafea, am crezut că o confund, dar nu puteai confunda un astfel de înger. Dumnezeule, era incredibil de frumoasă! A rămas neschimbată, era Ambra mea. Nici dacă mi-aș fi dorit, nu credeam că va exista posibilitatea ca Ambra să apară la biroul meu dintr-o dată. Cine ar fi crezut că o să ne întâlnim în astfel de circumstanțe?

Momentul în care am simțit-o în brațele mele, dorința de a îngheța timpul era arzătoare. Preț de câteva secunde mi-am îmbătat simțurile cu parfumul ei dulce și inocent. Chiar dacă era imposibil, aș fi vrut să opresc timpul, doar pentru a mă bucura de prezența ei în brațele mele. Mă copleșeau emoțiile numai când o priveam, iar cuvintele se forțau să iasă. Dacă aș fi putut, aș fi stat întreaga zi să o privesc, să-i analizez trăsăturile frumoase, fără să-i adresez vreun cuvânt. În acele clipe cuvintele nu puteau exprima ceea ce simțeam.

Îmi doream să o strâng în brațe și să-i ascult bătăile inimii. Aș fi vrut să vorbim, să-i spun cât de mult mi-a lipsit, să-i povestesc întâmplările din acești 4 ani, să o țin de mână, să o simt cât mai aproape de mine. Aș fi putut să-i spun "iubito", dar ea nu e iubita mea și nici nu cred că a fost vreodată. Mi-am dorit acest lucru, însă sentimentul nu a fost reciproc. E extrem de greu să te îndrăgostești de o persoană, iar ea să nu te placă deloc, să te considere un monstru. Te întrebi de ce? Cu ce ai greșit? Nu ești îndeajuns de bun? Multe întrebări a căror răspunsuri le cauți de unul singur, deși cel mai corect ar fi ca acea persoană să-ți expună motivele.

Ajungi să iubești o persoană, care nu te iubește. În zadar încerci să intri în grațiile acelei persoane, ea va continua să te respingă. Nimeni și nimic nu garantează că iubirea, pe care tu o porți cuiva îți va fi împărtășită. Iubirea există în ochii, mintea și inima celui care iubește, iar acest lucru face posibil ca acea persoană să se îndrăgostească de tine și să te iubească. Iubirea nu este rațională, iar oamenii aleg de cele mai multe ori persoanele nepotrivite, care nu le împărtășesc aceleași sentimente. Să iubești și să nu fi iubit e dureros. Durerea te sfâșie, te simți singur și gol, neputincios, dar mai ales rănit. E ușor să rănești o persoană, dar e greu să uiți acea persoană.