Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 33

Ambra's P.O.V

Chipul mi-a încremenit fără expresie, glasul mi-a amuțit, iar brusc aerul din  încăpere a devenit încărcat. M-am uitat surprinsă la silueta femeii ce tocmai a pătruns în salon, clipind mărunt pentru a mă asigura că vedeam bine. Fruntea mi s-a încrețit, încercând să găsesc o explicație pentru această vizită neașteptată venită din partea ei. I-am întâlnit privirea, însă nu am reușit să disting nici o emoție, ci doar o tulburare care-i făcea ochii extrem de limpezi, într-un mod bizar.

Spre deosebire de mine, Harry părea de-a dreptul enervat de prezența ei și nu se deranja să ascundă aceast sentiment. Privirea îi era fixată pe femeia ce-mi acorda întreaga atenție, făcând abstracție de bărbatul care o săgeta din priviri. Primul instinct a fost să-l prind pe Harry de mâneca bluzei, deoarece îl vedeam destul de deranjat și pornit să o ia la rost, chiar dacă atitudinea lui plină de repulsie față de ea îmi era suspectă.

- Ce cauți aici? Într-un final, Harry a deschis gura și a lăsat cuvintele să reproducă gândurile lui.

- Ușor tigrule...A ridicat palmele în semn de apărare, buzele ei ridicându-se într-un zâmbet sarcastic. Calm, nu îți voi fura prada.

- Nu am chef de jocurile tale. A afirmat Harry cu duritate și ea l-a privit tăcută.

- Cine a spus că e un joc? A întrebat retoric și am privit încruntată schimbul de priviri dintre ei.

- De ce ai venit? A fixat-o Harry cu privirea fără ca măcar să clipească.

- Așa întâmpini tu un vizitator, care a venit să se intereseze de starea prietenei tale? Nu e prea drăguț din partea ta. A strâmbat subtil din nas, trântindu-i cuvintele direct în față.

- Nu ești tu atât de bună încât să-ți pese de cineva. I-a scuipat replica printre dinți, încleștându-și pumnul. Mi-am așezat palma peste a lui, încercând să-l calmez.

- Mă rănești, Harry. Și-a dus mâna pe pieptul acoperit de o cămașă mov, cu o jachetă neagră pe deasupra, afișând o expresie ofensată.

- Lasă teatrul deoparte și spune ce vrei. I-a cerut Harry, sătul de prezența și replicile ei.

- În primul rând, am venit să o văd pe Ambra, nu sunt atât de rea pe cum crezi tu. În al doilea rând, vreau să vorbesc câte ceva cu ea. I-a răspuns pe un ton jos, privindu-l timp de câteva secunde.

Irișii ei m-au fixat cu atenție, așteptându-mi reacția. M-am încruntat nedumerită și am privit-o, neînțelegând de ce vrea să vorbească cu mine. Noi două nu aveam nicio legătură și nu vedean rostul unei discuții, doar dacă avea ceva de mărturisit.

- Credeam că ai înțeles mesajul meu, Grace. Pare să-i reamintească Harry o anumită parte dintr-o discuție de-a lor și mâna lui a cuprins-o pe a mea, strângând-o ușor.

- Am înțeles foarte bine, dragul meu. Nu trebuie să te obosești să-mi repeți, n-ai idee ce memorie bună am. I-a dat replică, rotindu-și ochii fără nicio urmă de interes.

Am simțit în glasul ei un "apropo", dar nu am înțeles direcția acelei replici și nici semnificația.

- Atunci, te rog, să părăsești acest salon. I-a cerut pe un ton ferm, însă privirea lui nu părea atât de calmă în raport cu vocea sa.

- Vreau să vorbesc cu Ambra. Și-a exprimat clar și răspicat dorința, ignorând orice cuvânt din partea lui.

- De ce? Cele două cuvinte mi-au părăsit buzele, întrebându-mă mintal care ar fi motivul pentru care insistă să vorbească cu mine. Harry și-a întors privirea către mine, dar am continuat să o privesc pe femeia din fața noastră.