Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 20

Ambra's P.O.V

M-am foit nemulțumită în pat când soneria telefonului meu s-a făcut auzită în întreaga încăpere, deranjându-mi somnul. Am încercat să-l ignor și mi-am tras cearșaful peste cap, însă acesta a continuat să sune. Un mârâit somnoros mi-a părăsit buzele și mi-am scos mâna de sub cearșaf, pipăind cu degetele suprafața noptierei în căutarea obiectului ce nu părea că se va opri.

Cu capul îngropat în pernă și pe jumătate adormită am apăsat pe căsuța verde, răspunzând la telefon fără a vedea numărul apelantului. Mi-am dus telefonul la ureche, ținându-l acolo fără vreo mână, în timp ce m-am străduit să rostesc un "Alo", vocea mea fiind mai răgușită decât de obicei.

- Bună dimineața, draga mea! Sunt asistenta Abigail Hall de la Spitalul Central. La auzirea vocii ei m-am ridicat instantaneu în capul oaselor, ținându-mi telefonul cum trebuie.

- Bună dimineața! Mi-am dres glasul și mi-am trecut o mână prin părul încâlcit, strâmbând ușor din nas când degetele mi se încurcau în podoaba capilară.

- Sper că nu te-am trezit.

- Nu, nu, stați liniștită. I-am răspuns pe un ton cât mai convingător, ascuzându-mi răgușeala din voce printr-o tuse ușoară.

- Voiam să te anunț că au sosit rezultatele analizelor. Dacă ai putea trece pe la spital să le vezi și să vorbim puțin, ar fi perfect.

- E totul în regulă? E ceva grav? Am întrebat, simțind cum stomacul mi se strânge din cauza ezitării din vocea ei.

- Oh, nu, draga mea. Nu e nimic grav, nu te îngrijora. Doar că prefer să vorbim față-n față, nu la telefon.

- Am înțeles. Un oftat mi-a părăsit buzele. Nu părea foarte convinsă de cuvintele ei, ceea ce îmi stârnea o stare de frică.

- Crezi că poți ajunge într-o oră?

- Sigur. Mi-am îndreptat privirea către ceasul fixat pe perete, care indica ora 10:30 dimineața.

- Bine, te aștept.

- Mulțumesc frumos pentru telefon. La revedere!

- La revedere!

Am închis apelul și mi-am trântit capul înapoi pe pernă, lăsându-mi telefonul pe pat și acoperindu-mi chipul cu palmele. Am oftat puternic și m-am forțat să mă dau jos din pat, chiar dacă corpul meu protesta. Tălpile goale au făcut contact cu podeaua rece, transmițându-mi un fior de-a lungul șiră spinării. M-am deplasat pe vârfuri până la fereastră, trăgând draperiile de culoarea caramelului. Picăturile de ploaie au fost înlocuite de razele calde ale soarelui care nu se jenau să se arate în toată splendoarea lor. O rază pătrunse în cameră, mângâind așternuturile șifonate și dezordonate ale patului.

Mi-am luat perechea de botoșeii de casă în picioare și mi-am prins părul într-o coadă. Am ridicat pilota și pernele de pe pat, așezându-le pe scaunul biroului și am netezit cu palmele cearșaful ce acoperea salteaua. Aveam un pat dublu, iar asta îmi dădea cam mult de muncă când venea vorba de aranjarea acestuia sau schimbarea lenjerie. Am apăsat cu palmele pe perne, oferindu-le puțin volum, apoi le-am așezat la locul lor. Peste pilotă am adăugat o covertură neagră cu un imprimeu format din stele albe. Imaginea de final a fost dată de pernele decorative, pe care le-am aranjat cu grijă deasupra patului.