Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 56

Harry's P.O.V

N-aveam nici cea mai mică idee ce oră indica ceasul în momentul în care mi-am deschis ochii, dar cert era că soarele răsărise deja astfel încât câteva raze călduțe se reflectau pe podea. Mi-am frecat pleoapele cu podul palmei și am dat să mă mișc, dar ceva sau mai bine spus, cineva, nu mi-a permis.

Jumătate din corpul Ambrei se odihnea pe mine. Capul îi era lipit de pieptul meu, una dintre mâini îmi înconjura abdomenul, iar piciorul drept îi era îndoit, fixat pe bazinul meu, ajungând cu tibia într-o zonă mai sensibilă. Buzele îi erau întredeschise, iar aerul cald se lovea de pielea mea. Am zâmbit la imaginea ei și mi-am așezat capul înapoi pe pernă, trecându-mi mâna prin părul bogat al iubitei mele.

Și-a foit capul când mi-a sesizat atingerea și m-a strâns în brațe, de parcă aș fi fost un ursuleț de pluș, cu care obișnuia să doarmă în nopțile mai puțin plăcute. Mi-am lipit buzele de creștetul capului său și i-am dat o parte din păr după ureche. Doamne, cât de mult puteam să o iubesc.

Fiecare celulă din corpul meu o iubea, cu toate nesiguranțele, imperfecțiuni și fricile ei. O iubeam atât de mult încât m-aș fi sacrificat pentru ea, doar ca să o văd fericită. Aș fi trecut prin foc, m-aș fi lăsat schingiuit, mi-aș fi dat sufletul și inima, doar pentru ea. Poate nu eram bărbatul ideal și nici nu puteam atinge perfecțiunea, dar o iubeam sincer și fără nicio ezitare. Cele patru camere ale inimii au fost umplute de prezența Ambrei.

Nu cred că am mai trăit moment atât de intens ca cel de aseară. Știam ce simțea, sentimentele i se reflectau în ochii și gesturi. Nu mai era nevoie de cuvinte când iubirea mi-o demonstra prin fapte. În ciuda a tot ce se întâmplase, Ambra își făcuse curaj să spună ceea ce nu credeam că o să aud prea curând de la ea. De fapt, nu credeam că o s-o aud vreodată. În momentul în care cele două cuvinte i-au părăsit buzele un amalgam de emoții mi-a explodat în piept. Mă simțeam de parcă trăiam un vis. Fericirea îmi curgea prin vene și inima îmi zburda în coaste, ca și acum când o priveam cum dormea în brațele mele.

I-am ferit chipul de șuvițele ciocolatii, trecându-mi degetele prin păr pentru a i-l da pe spate. Ambra a tors precum o pisică răsfățată de razele soarelui și s-a lăsat dezmierdată de atingerile mele pe chipul ei. Cu degetele i-am trasat conturul ochilor, al pomeților, al nasului și într-un final cel al buzelor pline. Răsuflarea caldă îmi adia pielea degetelor. M-am aplecat și am depus un sărut pe buzele ei întredeschise, mângâindu-i mai apoi buza de jos. Și-a presat corpul de al meu, deschizând leneș ochii.

- Bună dimineața, somnorici! Am întâmpinat-o cu un zâmbet, iar ea m-a privit pe sub gene, somnoroasă.

- Cât e ceasul? Glasul ei era răgușit din cauza somnului.

M-am întins după telefonul aflat pe noptieră și am verificat ceasul.

- E nouă și un sfert.

- Putem să mai stăm puțin, te rog? M-a rugat dulce, punându-și mâna pieptul meu.

- Sigur.

Mi-am pus brațele în jurul ei și am așezat-o deasupra mea, trupurile noastre fiind lipite până la refuz. S-a făcut comodă la pieptul meu și a plasat un sărut în dreptul inimii, apoi pleoapele i-au alunecat pe ochi, iar eu mi-am strecurat mâinile pe sub tricoul ei pentru a-i mângâia spatele cald. I-am dezvelit baza spatelui, mișcându-mi palmele de sus în jos de-a lungul coloanei. Buzele mi s-au lipit de fruntea ei caldă, primind din partea Ambrei un sunet asemănător cu cel pe care îl scot copiii mici când cineva îi alinta.

- Iubito? Am întrebat-o după câteva minute în care am lăsat-o să moțăie la pieptul meu.

Nu am primit niciun răspuns. Mi-am ridicat capul pentru a verifica dacă dormea în continuare. Pleoapele îi erau căzute peste ochi, genele lungi atingându-i obrajii rozalii. Nu m-am îndurat să o trezesc, așa că m-am hotărât să o las să doarmă cât timp eu aveam să pregătesc micul dejun.