Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 38

Ambra's P.O.V

Somnul ce părea a fi unul destul de adânc nu a durat atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, deoarece soneria stridentă a telefonului meu a început să răsune în întreaga încăpere, fiind motivul esențial pentru care mi-am deschis ochii în această dimineață. Am fost nevoită să clipesc de câteva ori, pentru a alunga perdeaua de ceața revărsată înaintea ochilor și să-i frec cu podul palmei, reușind să destind lucrurile din jurul meu.

M-am dezmeticit rapid, dat fiind faptul că sunetul scos de telefon îmi deranja auzul și m-am întins după mobilul aflat pe noptieră, însă partea inferioară a corpului îmi era imobilizată de un alt corp. Mi-am lăsat privirea în jos, descoperindu-l pe Harry, a cărui cap și brațe se odihneau pe abdomenului meu, ținându-mă strâns, de parcă i-ar fi frică că aș putea pleca. Cearșaful era tras neglijent peste trupurile nostre, ceea ce mă face să cred că n-am avut nevoie de el, întrucât căldura emanată de corpurile noastre a fost suficientă. Picioarele îmi erau dezvelite, piciorul lui drept fiind strecurat între ale mele, iar tricoul cu care eram îmbrăcată se ridicase periculos de mult.

Ocupată cu analizatul poziției în care ne aflam, nu am realizat că liniștea s-a așternut în cameră și telefonul a încetat. Nu pentru mult timp, deoarece în mai puțin de două secunde liniștea a fost estompată de tonul de apel al telefonului. M-am mișcat ușor din strânsoarea brațelor sale și mi-am întins mâna după zgomotosul obiect, apucându-l cu vârful degetelor. L-am luat în mână și am privit ecranul, care afișa un număr necunoscut. Încruntată și nedumerită în ceea ce privește identitatea persoanei, am glisat cu degetul pe suprafața telefonului și l-am dus la ureche.

- Bună dimineața, Ambra! Am auzit un glas bărbătesc și familiar, însă pe moment nu reușeam să-mi dau seama cine era.

- Bună dimineața! Am răspuns la fel de politicoasă, tonul meu fiind unul jos și puțin răgușit din cauza somnului.

- Bănuiesc că știi cu cine vorbești, nu-i așa?

- Nu prea. Mi-am ridicat mâna la frunte, oarecum stânjenită, simțindu-l pe Harry cum se foiește nemulțumit, mâna lui alunecând pe șoldul meu.

- Sunt Aiden.

- Oh, bună Aiden! Mi-am dres glasul, atrăgându-i atenția lui Harry, care se mișca, dând semne că se trezea. Mi s-a părut mie vocea cunoscută, dar nu eram sigură dacă ești tu.

- Nu-i nicio problemă, stai liniștită. M-a asigurat, folosindu-și vocea plină de căldură. Ultima dată când ne-am văzut a rămas că o să stabilesc o zi în care să vii la control. În ultima perioadă am fost cam aglomerat și am uitat complet, aseară mi-am adus aminte de tine. De fapt, Alice e cea care a pronunțat numele tău. Prin urmare, crezi că ai putea ajunge astăzi la cabinet sau vrei să reprogramăm?

- Nu, e-n regulă astăzi. I-am răspuns, lăsându-mi privirea spre Harry a cărui mână a coborât pe coapsa mea dezgolită. Am înghițit în sec și m-am concentrat asupra vocii lui Aiden.

- În regulă. Eu voi ajunge pe la ora 11:00 la cabinet, deoarece am ceva de rezolvat, dar poți veni la 11:30. E okay pentru tine? Am aruncat o scurtă privire asupra ceasului, acesta indicând ora 9:12.

- E perfect! Am exclamat și ochii lui Harry s-au ridicat lent asupra mea, privindu-mă ușor nedumerit. I-am oferit un mic zâmbet bărbatului cu ochii verzi, sprâncenele sale fiind adunate.

- Încă ceva. Astăzi este ziua lui Alice și îi organizăm o mică petrecere. Cred că s-ar bucura enorm dacă ai fi prezentă.

- Doamne! Am uitat complet de ziua ei! Mi-am acoperit chipul cu palma, certându-mă mental pentru că nu mi-am reamintit un eveniment important.