Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 47

Ambra's P.O.V

Ștergeam mesele cafenelei cu o lavetă umedă, ascultând comentariile lui Kate deloc plăcute la adresa bătrânei de ieri, care nu s-a lăsat cu una cu două și i-a spus verde-n față prietenei mele că nu știe să prepare o cafea. Nici Kate nu s-a lăsat mai prejos și i-a răspuns cu aceeași monedă, demonstrându-i femeii mai în vârstă că nu se lasă intimidată de ea. Mi-am scuturat capul în mod dezaprobator, abținându-mă din a o mustra pe baza comportamentul său nepoliticos. Am continuat să lustruiesc suprafața netedă a mesei rotunde, iar Kate se mișca prin spatele meu, aranjând niște scaune.

- Îți spun, Ambra, femeia aceea m-a scos din sărite!

- Ai încercat măcar să-i explici faptul că nu tu faci acea cafea, ci un simplu aparat? Am întrebat-o după ce i-am ascultat nemulțumirile, iar ea a pufnit în timp ce așeza un scaun din lemn la o masă.

- Ai impresia că a vrut să mă asculte? O ținea pe a ei, cafeaua nu e bună și nicio vorbă nu reușea să o facă să-și schimbe părerea. La un moment dat, chiar mi-a propus că mă va învăța ea cum se prepară o cafea adevărată, dacă vreau.

- Știi, cu cât înaintezi în vârstă îți dai seama că nimic nu mai e ce era odată. Până și gustul unei cafele poate să ți se pară diferit de prima experiență.

- Doar pentru că ai o vârstă și o experiență de viață mult mai vastă, asta nu înseamnă că trebuie să fii ursuz și morocănos cu tinerii din jurul tău

- Kate, poate avea o problemă sau o zi mai proastă, ni se întâmplă tuturor. I-am dat replică pe un ton blând, iar ea m-a privit serioasă.

- Ambra, am mai întâlnit vârstnici, dar niciuna nu se compară cu ea. Spre deosebire de ea, ei chiar erau de treabă. În plus, nu e prima dată când face nazuri și se plânge de gustul cafelei, deși cere de fiecare dată aceeași cafea amară. Dacă nu-i place, de ce mai vine aici?

- Poate că ceva o leagă de acest loc. I-am răspuns, iar ea și-a rotit ochii.

- Normal, plăcerea de a-i enerva pe cei din jur. N-are nimic mai bun de făcut decât să mă calce pe mine pe bătături!
M-am încruntat, iar ea mi-a aruncat o privire scurtă.

- Doar pentru că a călcat de câteva ori pragul acestei cafenele și nu-i place gustul unei cafele, nu-ți dă dreptul să-ți dai cu părerea despre ea. Nu o cunoști, nu-i știi nici măcar numele sau motivul pentru care alege aceeași cafea, dar tu o numești ursuză sau morocănoasă. I-am spus pe un ton deranjat, iar prietena mea s-a uitat la mine surprinsă.

- Ai dreptate, dar dă-mi voie să-ți spun ceva. S-a oprit cu o mână-n șold și eu mi-am fixat privirea pe ea, curioasă să văd ce are de spus în apărarea ei. Uneori, o simplă cafea poate reflecta ceea ce ești cu adevărat. E amară pentru că amar ești și tu. Adaugi zahăr, în speranța că se va îndulci și așa e, devine brusc mai delicioasă, dar asta nu înseamnă că te-ai îndulcit și pe tine. Gustul cafelei e altul, dar tu rămâi neschimbat.

Am privit-o cu sprâncenele ridicate, fiind ușor mirată de cuvintele ei. Mi-am înghițit cuvintele, reflectând asupra vorbelor sale.

- Viața e destul de amară, de ce ai alege și o cafea amară? A întrebat retoric, croindu-și drum către tejghea. Și unde Doamne iartă-mă sunt clienți?

- Nu știu, Kate. Am răspuns evaziv, ridicând din umeri și am trecut cu o lavetă uscată pe suprafața mesei.

- În ritmul acesta încui ușa și plec acasă! A rostit pe un ton serios, iar eu mi-am mutat privirea pe fereastră.

La mai puțin de jumătate de oră de la deschiderea cafenelei niciun client nu a îndrăznit să ne treacă pragul, ceea ce nu se întâmpla prea des. De obicei, dimineața la prima oră aveam cei mai mulți clienți, deoarece mare parte din ei își începeau ziua cu o gură proaspătă de cafea, mai ales cei care aveau un job. Poate că vremea de afară i-a împiedicat să iasă din casă la acea oră. Plouase toată noaptea, iar pe unele porțiuni ale asfaltului se aflau bălți mari și pământul devenise moale. Cerul era înnorat și straniu de întunecat, de parcă și-ar fi adunat întreaga suferință și acum avea să o reverse asupra omenirii. Ploua mărunt, însă părea că picăturile de apă vor deveni din ce în ce mai dese. Atmosfera era mohorâtă și ușor deprimantă ce îți transmitea o stare de moleșeală.