Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 6

Ambra's P.O.V

Razele jucăușe ale soarelui dansau pe chipul meu, reușind să mă convingă să-mi deschid ochii. M-am foit în așternuturile calde, întinzându-mi brațele deasupra capului pentru a-mi dezmorți oasele. Leneșă, m-am cuibărit mai bine sub pătură, întorcându-mă pe partea cealaltă. Mi-am fixat perna sub cap, deschizând ochii pentru o secundă, întâlnind o pereche de ochi extrem de familiari, care mă priveau intens.

- Tată, ce faci aici? L-am întrebat pe un ton răgușit, dar și surprins de prezența lui în camera mea.

- Bună dimineața, draga mea! Cum ai dormit? M-a întrebat, ignorându-mi complet întrebarea și dându-mi părul de pe față, care îmi intra în ochi.

- Bine. Mi-am frecat ochii cu degetele, încercând să mă dezmeticesc.

- Mă bucur. Pe buzele lui a înflorit un zâmbet cald și sincer.

- Nu mi-ai răspuns la întrebare. I-am reamintit și m-am ridicat în capul oaselor, lăsând pătura să cadă pe coapsele mele.

- Mama ta m-a trimis să te trezesc deoarece micul dejun e gata. M-a lămurit, sprijinindu-și capul în palmă. Am aprobat din cap, înăbușindu-mi un căscat.

- Dar nu m-ai trezit. Tata mi-a zâmbit cu candoare, mâna lui așezându-se peste a mea.

- Nu am putut, dormeai ca un îngeraș. Degetul său arătător mi-a atins vârful nasului, făcându-mă să zâmbesc.

- Ce tată grijuliu am. Am spus pe un ton moale și m-am întins, pentru a-l îmbrățișa. Brațele lui s-au înfășurat în jurul meu, strângându-mă ușor.

- Întotdeauna. Mi-a aplicat un sărut pe creștetul capului și mi-am lăsat capul pe umărul lui, cuvintele tatei ajungând direct la inimă.

- Eu vă aștept la masă de jumătate de oră, iar voi vă îmbrățișați. Să nu mai spun că vă îmbrățișați fără mine. Auzind vocea mamei, mi-am ridicat capul, privind în spatele meu. Mama ne privea din tocul ușii cu mâinile încrucișate la piept, așteptând ca unul dintre noi să răspundă.

- Coboram în 5 minute. Cât despre îmbrățișat, fiica ta m-a îmbrățișat prima. Degetul tatei era îndreptat în direcția mea, acuzându-mă. L-am privit ușor uimită, iar el a ridicat din umeri. Răspunsul tatei m-a făcut să chicotesc, în timp ce pe mama a determinat-o să-și scuture capul, oftând.

Tata a schițat un zâmbet și i-a făcut semn să vină lângă noi, dar ea a refuzat printr-o mișcare a capului. Mama a adoptat o expresie supărată, deși puteam vedea clar pe chipul ei că juca teatru doar pentru a-l tachina pe tata. În ciuda încercărilor de a o îndupleca pe mama să se apropie de el și să-l îmbrățișeze, mama nu a cedat. Tata s-a ridicat val vârtej în picioare, cuprinzând-o forțat într-o îmbrățișare. Mama a încercat să-l îndepărteze, dar tata nici măcar nu s-a clintit, doar i-a aplicat o serie de pupici pe chip. M-a bufnit râsul în urma comportamentului copilăresc adoptat de cei doi.

- Te așteptăm jos, draga mea. M-a anunțat mama, înainte ca tata să-și înfășoare un braț un jurul taliei sale și să o tragă afară, lăsându-mă singură în cameră.

Mi-am scuturat capul amuzată de scena de mai devreme și am înlăturat pătura de pe mine, dându-mă jos din pat. Am tras draperia, lăsând razele soarelui să pătrundă în întreaga încăpere. Un alt căscat mi-a părăsit buzele, aducându-mi mici lacrimi în colțul ochilor. Mi-am prins părul într-un coc lejer, aruncând-o privire asupra ceasului, care indica ora 11:10. Atât de mult am dormit? Probabil, drumul de ieri și evenimentele din ultimul timp m-au obosit. Trebuia să recunosc că m-am odihnit mai bine decât de obicei.