Vol. II : Fighting for your love

Capitolul 31

Ambra's P.O.V

În jurul orei 13 am părăsit sala de curs a facultății însoțită de Mia, care mă informa în legătură cu detaliile legate de petrecere organizată în cinstea aniversării acesteia. O ascultam cu atenție în timp ce ne îndreptam spre ieșirea instituției. Nu-și dorea ceva fastuos, ci o petrecere restrânsă cu prietenii cei mai apropiați și familia. Petrecerile extravagante și cu oaspeți sofisticați nu erau deloc pe gustul Miei, din acest motiv nici nu se obosea prea tare cu organizarea, voia să fie cât mai simplu.

- Mă gândeam că am putea să organizăm petrecerea în curtea din spate a casei. Mi-a adus la cunoștință ideea ei și am aprobat  din cap fiind de acord cu ea.

- E o idee foarte bună, Mia. Mi-am pus  mâna pe umărul ei și am zâmbit, iar ea mi-a returnat zâmbetul. Mi-a deschis ușa și am urmat-o, mergând în dreptul ei.

- Grădina e foarte spațioasă și ne va permite să ne desfășurăm cum ne dorim. În plus, prefer să-mi petrec timpul în natură nu într-un local de renume unde tot ce voi putea face e să dansez și să mănânc, iar dacă vreau să iau o gură de aer trebuie să ies pe terasă. Mi se pare extrem de plictisitor și sufocat, dar bineînțeles e părerea mea.

- Sunt de acord cu tine. Nu ai nevoie de un club sau de mâncare sofisticată pentru a te distra. Important e să-i ai alături pe cei dragi și să te simți confortabil. I-am dat dreptate în legătură cu spusele ei și mi-am strâns brațele în jurul meu.

- De aceea îmi place mie de tine, suntem mereu pe aceeași undă de gândire. Și-a pus brațul în jurul umerilor mei și m-a tras aproape de ea, făcându-mă să râd. Râsul meu e reusit să o molipsească și pe ea.

- Mai bine spus, îți place când îți dau dreptate. Am dezvăluit adevăratul motiv cu o tentă de amuzament și ea s-a prefăcut rănită.

- Cum poți spune așa ceva, Ambra? Mă rănești. Și-a dus mâna la chip de parcă ar vrea să plângă, imitând un suspin. Am uitat să menționez că Mia se pricepea de minune la actorie?

- De ce ai ales facultatea de Litere în defavoarea celei de actorie?

- Actoria e doar o pasiune. A redevenit serioasă și m-a uimit rapiditatea cu care trecea de la o stare la alta. Nu o văd ca pe o meserie ce o pot practica în fiecare zi.

- De ce nu? Cred că te-ai fi descurcat fără nicio problemă.

- Vezi tu, meseria de actor are avantaje și dezavantaje. Actoria e o stare, o provocare zilnică și multă pasiune pe care trebuie să o dai mereu pe scenă. Unul dintre avantaje, ar fi cel legat de propria creștere și dezvoltare personală.

- Exact, te ajută să devii un om de cultură dotat și respectat, lucru care, desigur, vine cu anii, dar asta nu înseamnă că nu vei reușii.

- Da, dar cine îmi garantează mie că după terminarea facultății voi putea lucra în domeniul meu? Foarte puțini absolvenți reușesc să profeseze. Mulți dintre ei renunță și regretă pasul făcut.

- Mia, dacă restul nu reușesc, nu înseamnă că te afli și tu printre ei. Fiecare are norocul lui. Cu puțină răbdare și muncă serioasă, reușești să face ce ți-ai propus. Încercam să-i arăt și altă perspectivă, iar ea a procesat cuvintele mele timp de câteva minute.

- Există câteva "minusuri" ale profesiei, de care nu ai cum să fugi. Ai timp liber foarte puțin și ești expus în permanență stresului. Nu cred că m-aș fi descurcat în astfel de situații, nu aș fi făcut față. Mi-a explicat, trecându-și o mână prin părul blond.

- Ar fi trebuit să încerci, ai fi avut șanse mari. Ea a strâmbat din nas, fluturându-și mâna.

- Nu prea aș crede, dar nu mai contează acum. Important este să luăm examenele finale și să absolvim.