I will save you

Capitolul 17

-Cat ai obținut la trei?întreabă bluenetta privind pe caietul lui Adrien.

-Doi radical din trei.spune aceasta simplu continuând rezolvarea ecuației.

-Nu trebuia sa vii. Pari obosit. conștientizează adolescenta observând ochii săi usor umflati.

-Nu m-am simțit prea bine ieri, abia daca am putut sa dorm.spune acesta neschitand vreo emoție pe fata.

-Ce ai pățit?întreabă Marinette îngrijorată.

-M-a durut toată ziua stomacul. Probabil ca mănânc prea multe prostii. Cred ca ar trebui sa o las mai ușor cu mâncarea.spune acesta încercând sa facă o gluma, însă prietena sa avea privirea fixata pe locul menționat.

-Aici?intreaba in timp ce iși așează palma delicat în zona stomacului și îl privește.

      Blondul se străduiește din răsputeri sa nu tresară din cauza mișcării neașteptate. O privește în ochi și da afirmativ din cap. Doamne câte îi poate face fata asta doar printr-o simpla atingere. Durerea pe care o simțea mai devreme parcă a dispărut imediat cum palma ei a făcut contact cu pieptul sau. Se pregătește sa ridice mana și sa o așeze peste palma bluenettei însă oftatul ei îl oprește.

-Adrien, stomacul nu te doare doar din cauza mâncării nesănătoase.spune Marinette retrăgându-si mana, iar blondul suspina discret. Poate de vina este lipsa de mâncare.  La liceu abia dacă te văd mâncând, iar atunci mănânci un măr pe fuga, aruncând jumătate la gunoi. Nu este sănătos.concluzioneaza adolescenta iar blondul  își rotește ușor ochii.

-Crezi ca e vina mea? Deși facem o ședință foto din an în Paște tata continua sa îmi mențină dieta de model. Am o singura masa pe zi și flamanzesc la școală. Sa nu te faci model niciodată!o avertizează blondul iar adolescenta chioteste.

-Bine.spune și își îndreaptă privirea către dulăpiorul cu fursecurile lui Tikki. Poate ca dacă ia unul dau doua kuami-ul nu se va supără. Uite cum facem!spune în timp ce alege cele mai mari fursecuri din platou. Dacă promiți ca vei manca pe furiș la tine acasă, promit ca te voi mai ajuta și eu cu mâncarea. Poftim!spune oferindu-i fursecurile luate.

-Pentru mine? Serios?întreabă zâmbind ușor uimit către biscuiții cu ciocolata.

-Am destui pentru mine. Nu pot manca așa de mulți așa ca îi poți avea doar tu pe aceeia.spune Marinette zambindu-i drăgălaș iar Adrien nu mai așteaptă nici un avertisment ca ia o mușcătura dintrunu-l din fursecuri.

-Sunt delicioase!spune uimit de gustul biscuitului. Tu i-ai făcut?întreabă iar bluenetta clatină sfioasa din cap. Marinette! Ești geniala!continua pe același ton laudand-o pe adolescenta.

-Mulțumesc. De când mătușa mea m-a luat în custodie a angajat o cunoștință  de a sa în brutărie și nu îmi mai petrec prea mult timp acolo. Însă am momente când cobor și gătesc ceva special pentru mine, sau mai ajut și angajatul la vânzări când este o zi plina.

-Știi sa faci și altceva in fără de fursecuri?intreaba blondul curios începând cel de-al doilea biscuit iar bluenetta ii arunca un mic ranjet.

-Orice vrei tu. Doar ca ti-am spus condiția.spune facandu-i cu ochiul iar Adrien da afirmativ din cap, fixând privirea pe bucata argintie de la gatul adolescentei.

-De când porti un lănțișor?întreabă curios nemaiobservand pana acum bucata de metal.

        Marinette tresare imediat cum aude întrebarea blondului. Nu se aștepta ca cineva sa observe schimbarea sa de vestimentație. Privește și ea către lănțișor și observa ca abia se vede de după parul sau și bluza pe care o poarta. Blondul are privire de vultur sau ce?

-Oh, asta?întreabă scoțând la iveala întregul lănțișor. Am găsit buburuza asta într-un magazin și mi-a plăcut așa ca am cumparat-o și am transformat-o în lănțișor. Îți place?minte bluenetta sperând ca Adrien sa nu își dea seama. Pana la urma, blondul o cunoaște la fel, sau chiar mai bine decât Alya.

-Arata foarte drăguț, însă, de ce trei buline sunt verzi?întreabă confuz iar adolescenta inghite în sec.

       A uitat de acest aspect.

-Pai, în timp ce facem lănțișorul mă plictiseam și am pictat câteva buline. Nimic important. Urma sa le șterg diseară.continua sa minta aceasta oferind un zâmbet strâmb blondului.

-Ok?spune acesta ușor confuz de reacția prietenei sale. Pot sa-

-Nu!spune aproape imediat fata acoperind buburuza imediat cum vede palma blondului apropiindu-se de lănțișor.

    Blunetta ia lănțișorul și îl așează înapoi, sub bluza sa. Inima îi bătea groaznic de rapid, și asta doar pentru motivul ca a vrut sa îi atingă talismanul. Se înjură mintal pentru reacția exagerata. Acum Adrien cu siguranță suspectează ceva și toate așteaptă mulțumită ei. Bravo  Marinette!

-Îmi ascunzi ceva?întreabă blondul privind-o cu o sprânceană ridicata iar Marinette zâmbește forțat dând negativ din cap.

-N-nimic important. De când am cumparat-o, buburuza îmi ține noroc și îmi este frica ca nu cumva dacă va fi atinsa de altcineva va dispărea și  norocul. Trebuie sa fim precauți nu?spune aceasta mentinand același zâmbet pe fata.

       Blondul o priveste întrebător însă hotărăște sa sară pese subiect. Nu e prost. Băiatul ăsta o cunoaste pe Marinette mai bine decât se cunoștea pe sine. Știe când e trista, fericita, bolnava, cand ii este rau. Iar mințitul ei îl cunoaște ca in palma. Va afla la un moment dat ce ascunde acea buburuza, însă nu vrea sa para insistent pe subiectul acesta, așa ca hotărăște sa se reîntoarcă la tema la matematica.