I will save you

Capitolul 26

       Acum bluenetta a început sa se panicheze. Se zbătea din răsputeri sa evadeze însă mana din jurul gatului sau o seaca de puteri, instinctul spunandu-i ca cel mai bine este sa se străduiască sa îndepărteze mai întâi mana din jurul gatului dacă vrea sa îl oprească. Sau, măcar sa fuga. Desigur ca va arata ca o pisica speriata însă nu îi pasa atâta timp ca încă o mai are pe Tikki.

       "Tikki, talismanul!"aproape ca tip în conștiința mea.

         "Nu pot! Nu ai raspuns la ultima întrebare!"răspunde kuami-ul speriat iar bluenetta se înjură mintal.

       Desigur ca a uitat sa se gândească la persoana iubita. Nu are nici un habar cine ar putea fi, iar gândul ca aflarea acestei persoane îi poate salva kuami-ul o înnebunește. Tot ceea ce poate sa facă este sa se zbată, de data asta simțind micile biluțe cristaline coborând din ochi pe obrajii săi.

        Îmi pare rău Tikki!spune aceasta neputincioasa.

        Pe de alta parte blondul era nerăbdător sa îi ia bijuteria. Sa vadă cum e sa rămână fără kuami, la fel cum a văzut și el. Sa sufere după cercei la fel cum a suferit și el după inel. Gândul ca nu va fi singurul care a rămas fără puterile de super-erou îl încântă foarte tare, de abia așteptând sa îi scoată cerceii.

      Degetele sale ating suprafața fina a bijuteriei, si o trage ușor din lobul urechii. Văzând particulele roși apărând în stânga fete îl încărcat și mai mult cu entuziasm. Era pe cale sa scoată întregul cercel, însă tresare când pe costumul sau simte o biluță mica și umeda, urmată de alta și de alta.

       Lacrimi. Lacrimi urmate apoi de sughițuri din partea fetei. Și totuși continua sa se zbată pentru cerceii săi. Amândoi știu ca nu are nici o șansă sa îl oprească însă continua sa lupte pana la final. Lucru care l-a uimit pe blond. Și în același timp, lucru care l-a readus la normal, controlarea sa de către akuma fiind acum nevalida.

      Nu. A facut-o sa sufere prea mult, și este conștient ca nu se va opri, oricât si-ar dori. Tatal sau îl va controla și data viitoare, iar atunci este posibil ca acesta sa nu își mai revină înapoi. Însă nu, faptul ca după toate stea îi va lua și cerceii este prea  mult, așa ca cercelul aproape scos din lobul urechi, ajunge din nou unde îi era locul.

        Adolescenta tresare simțind din nou metalul subțire ajungând în urechea sa, urmând ca după și mana motanului sa dispară din jurul gatului sau, lucru care a facut-o sa cada din cauza lipsei de sprijin și de oxigen. Tușește de câteva ori, apoi inspira și expira pana cand aproape reușește sa își readucă respirația la același stadiu ca de obicei. Se ridica cu greu în picioare și își întoarce privirea în locul în care ar trebui sa afle Chat Blanc, însă nici urma de el.

       Ce se întâmplă cu motanul ăsta?

●●●

-Kim?întreabă bluenetta însă spiritul da negativ din cap. Atunci Nathaniel, Max, Ivan.continua sa enumere adolescenta însă primeste același răspuns negativ. La naiba.sopteste aceasta lasandu-si capul în jos simțindu-si ochii umplandu-se de lacrimi.

-Poate ai vorbit înainte cu cineva. Încearcă sa enumeri persoanele cu care ai vorbit în copilărie spre exemplu.spune Tikki iar Marinette da negativ din cap.

-Nu are rost Tikki. Am fost cu colegii mei din primul an de grădiniță. Sunt singurii cu care socializam mai mult, in schimb cu restul băieților spunea doua vorbe și încheiat discuția.  Dacă nu este nici un coleg din clasa mea atunci nu am nici o idee.rescunoaste aceasta stergandu-si rarele lacrimi care i se preling pe obrajii rozalii.

        Zoe o privea pe săracă bluenetta cu o oarecare mila. A vazut-o de doua ori pana acum însă îi cunoaște aproape toată viața mulțumită puterii sale de a citi gânduri. Faptul ca îi vede lacrimile alunecând pe fata sa o face sa i se înmoaie inima. E o fata buna, și are încredere în ea, așa ca nu se supără nimeni dacă îi va da un mic indiciu în legătură cu persoana iubita ei.

-Asculta atent, căci n-am sa mai repet. Băiatul pe care il iubești cu adevărat, Marinette, are o strânsă legătură cu unul din toți adolescenții enumerați de tine.spune spiritul și cu asta dispare sin camera, lasand-o pe bluenetta sa proceseze cuvintele rostite de Zoe.

-Poftim?se întreabă pe sine adolescenta privind confuza locul în care se afla spiritul, acum dispărut.

        În mintea bluenettei era deja o schiță a tuturor colegilor sau de clasa, la fiecare adăugând rudele sale încercând sa își dea seama dacă a vorbit vreodată cu vreunul dintre ei însă nu găsește vreo legătură. Indiciul vechii Ladybug a indus-o mai mult în eroare în loc sa o ajute.

      Gândurile îi sunt întrerupte de o bătaie repetata, venind din ușa de la balconul sau. Tresare și privește speriata deasupra sa, neștiind cine o căuta. De pe balcon. Balcon care se afla la aproape cinci metri de sosea.

-Tikki?întreabă bluenetta cu vocea tremurânda iar kuami-ul știe ce are de făcut.

     Micuța vietate rosiatica își folosește puterea de a zbura și de a trece prin obiecte, ca sa privească discret intrusul ce o așteaptă pe Marinette. Rămâne câteva secunde pe balcon însă revine înapoi cât de rapid poate.

-Te-a văzut?întreabă adolescenta speriata iar Tikki clatină negativ din cap.

-Este Chat Blanc.spune mica buburuza iar Marinette își mărește ușor ochii în uimire.