I will save you

Capitolul 37

         Își afunda fata în scobitura gatului blondului continuând sa își verse lacrimile. Îi este recunoscătoare ca nu face ceea ce ar face orice alta persoana. Nu o întreabă ce s-a întâmplat. Nu o întreabă cum se simte. Doar sta aici, lângă ea, ascultându-i în liniște suspinele, așteptând sa se oprească din a varsă lacrimi.

        Însă probabil nu o întreabă cum se simte pentru ca știe? Pana la urma, cu o zi  în urma, adolescenta s-a transformat în Ladybug în fata întregului Paris. Probabil ca Adrien deja știe tot ce s-a întâmplat pe de rost, dacă nu cumva toți cetățenii orașului. La fel și în cazul în care a fost o persoana sa o filmeze pe Marinette când si-a aparat iubitul acum ceva timp, la fel ar putea fi și astăzi. Filmuletul cu întreaga întâmplare poate ca este încărcat pe internet din  prima secunda in care lupta a luat sfârșit.

       Însă fetei nu îi pasa. Chiar nu îi pasa ca întregul oraș îi știe acum identitatea. La ce folos dacă nu o mai are pe Tikki alături. A fost învinsă. A fost învinsă și acum una dintre cele mai dragi persoane va fi ucisă din cauza slăbiciunilor sale. Nu da vina pe Luka sau pe Chat Blanc. Își asuma intraga vina pentru ca, pana la urma, chiar dacă nu este adevărat, Marinette crede ca ea este cea care a greșit cel mă mult dintre toți.

       Ea l-a provocat pe Chat Blanc. Ea i-a demonstrat ca este în stare sa tina piept, iar Howk Moth a văzut asta. Așa ca a făcut ceea ce orice alt răufăcător ar face. A adus întăriri, însă nu de orice fel. L-a adus pe Luka, akumatizat în Chat Noir. Iar asta este vina ei. Dacă ea nu ar fi fost așa de apropiata de Adrien și i-ar fi dat mai multa atenție brunetului, adolescentul nu i-a mai fi dar papucii, nu ar mai fi fost gelos, iar în momentul asta puteau fi amândoi fericiți. Însă nu poate. Pur și simplu nu poate sa îl pună pe Luka pe primul loc după câte a făcut Adrien pentru ea. Chiar și acum. Imediat Cum s-a trezit l-a găsit pe blond alături de ea.

-Câți știu?întreabă bluenetta rărind din suspine.

-Am fost în zona și am văzut tot.raspunde blondul cu vocea ștearsă. Nu erau decât vreo cinci-sase persoane. Toți erau prea îngroziți sa filmeze ceva.

-Îngroziți?întreabă adolescenta cu vocea ștearsă. Eram singura persoana în care aveau încredere! Nu pot sa cred ca i-am făcut sa își piardă și ultimul strop de speranță.zice printre sughițuri, Adrien dandu-si imediat seama ca bluenetta urmează sa înceapă din nou în a plânge. O privește panicat, netransferabil sa îi vadă din nou lacrimile căzând din ochii săi cristalini, care încă lucesc din cauza lacrimilor vărsate cu foarte puțin timp în urma.

-N-nu!spune intrerupand-o din a reîncepe sa permită perlelor umede sa își facă din nou pe obrajii săi. Nu ingroziți de tine Marinette! De Chat Blanc și de Luka.continua blondul și se mulțumește când îi vede chipul fetei calmandu-se, mutandu-si privirea în jos.

-Ugh, e numai vina mea. Eu ar trebui sa fiu persoana îngrozitoare, nu ei.se învinovățeste Marinette reușind sa își abțină ochii din a mai varsă vreun lichid

-Ce te face sa crezi asta?întreabă blondul, uimit pana și el de cuvintele prietenei sale.

          De unde pana unde ar fi ea cauza tuturor întâlnimplarilor astea?

-Dacă știam cum sa vorbesc cu Chat Blanc poate ca reușeam cumva sa îl fac sa revină la ceea ce a fost. Sau poate dacă as fi fost mai atenta cu Luka nu s-ar fi ajuns la situația de azi.

-Marinette, nu e vina ta.spune blond și oftează mutandu-si privirea către pereții rozalii din camera, mangaindu-i ușor umărul, acoperit de un plueover rozaliu, al bluenettei.

      Rămân amândoi din nou în liniște câteva secunde, pana când Marinette tresare, simțindu-şi puloverul agățat de ceva ce se afla pe palma blondului.

-Scuze! Inelul meu se prinde în tot ce găsește.spune blondul încercând sa desprindă ața subțire din bijuteria sa. Câteodată as vrea sa îl dau jos și sa nu mai știu de el, însă tata nu accepta asta.continua acesta, fără sa își dea seama ca i-a dat fetei un mic indiciu în legătură cu identitatea sa.

-De cât timp ai un inel?întreabă bluenetta curioasa, lăsând adolescentul sa se ocupe de desprinderea aței.

-Acum un an l-am primit.spune și parcă ar vrea sa mai continue cu ceva însă telefonul lui începe sa sune, facandu-i pe ambii sa tresară surprinși. Adrien ridica telefonul, ce stătea liniștit lângă el pe pat, și citește apelantului care îl suna. E tata.sopteste ușor, Marinette văzând cu ușurință mica încruntate de pe fata băiatului.

-Probabil vrea sa mergi acasă. Cat timp ai stat la mine?întreabă bluenetta, observând cum blondul respinge apelul, mutandu-si atenția către ea.

-Stau cu tine de ieri, din momentul în care te-ai detransformat. Eu te-am adus acasă.spune blondul muscandu-si ușor buze. Poate nu pare, dar este foarte conștient de faptul ca Marinette poate afla foarte simplu ca Chat Blanc a fost de fapt cel ce a adus-o acasă. Acesta a fost și motivul indiciului dat. Vrea ca bluenetta sa afle despre identitatea sa, însă nu are puterea de a îi martirisi el.